Model de acţiune în petiţie de ereditate

Model 1

DOMNULE PREŞEDINTE,

Subsemnatul(a),_, domiciliat(ă) în_, formulez

ACŢIUNE ÎN PETIŢIUNE DE EREDITATE,

împotriva părâtului(ei)_, domiciliat(ă) în_pentru:

1) a se constata preferinţa titlului meu de succesor al defunctului(ei)_, decedat(ă) la_, în_, faţă de acela al părâtului(ei), care este un(o) moştenitor (oare. aparent(ă);

2) anularea certificatului de moştenitor nr._din data de_eliberat de notarul public_Judeţul_, prin care pârâtul(a) este considerat(ă) unic moştenitor (oare);

3) obligarea pârătului(ei) să-mi restituie bunurile succesorale, cât şi la restituirea fructelor, în valoare de fiind de rea-credinţă.

De asemenea, vă rog să obligaţi pe părât(ă) să-mi plătească cheltuielile de judecata pe care le voi face cu acest proces.

Motive:

În fapt, la data de_a decedat tatăl meu_, care a fost frate cu pârătul(a).

În momentul decesului tatălui meu şi până la data de eu m-am aflat în străinătate, internat în sanatoriul_, neavând cunoştinţă de decesul tatălui meu.

Părâtul(a) a făcut cerere de deschidere a succesiunii tatălui meu, în care s-a trecut ca unic(ă) moştenitor(oare. a succesiunii şi a obţinut certificatul de moştenitor citat, în temeiul căruia a intrat în posesia bunurilor succesorale.

Părătul(a) a ascuns faptul că eu sunt adevăratul moştenitor al tatălui meu.

Am cerut părâtului(ei) să-mi recunoască calitatea de unic moştenitor al tatălui meu şi să-mi predea toate bunurile succesorale, dar a refuzat. De aceea, mă văd obligat(ă) să chem în judecată pe părât(ă) pentru:

1) a se constata preferinţa titlului meu de succesor al defunctu-lui(ei)_, faţă de al pârătului(ei) care este moştenitor(oare. aparent(ă);

2) anularea certificatului de moştenitor eliberat pârătului(ei);

3) a fi obligat să-mi restituie bunurile succesorale şi să-mi restituie contravaloarea fructelor, în valoare de_, fiind de rea-credinţă.

în drept, îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 650 C. civ.

Dovada acţiunii o fac cu acte, cu interogatoriul părâtului(ei) şi cu declaraţiile martorilor:_.

Depun acţiunea în dublu exemplar pt. a se comunica pârâtului odată cu citaţia, chitanţa de plată a taxei de timbru în valoare de_lei şi timbrul judiciar în valoare de_lei.

Data depunerii_

Semnătura_

DOMNULUI PREŞEDINTE AL JUDECĂTORIEI_

Explicaţii teoretice

Sunt situaţii în care succesibilul chemat la succesiune legal sau testamentar şi care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, să nu aibă la cunoştinţă de decesul lui de cuius sau de faptul că el are vocaţie succesorală şi datorită acestor împrejurări, succesiunea este acceptată de alţi pretendenţi care preiau în posesie bunurile succesorale şi se comportă ca adevăraţi moştenitori, deşi în realitate sunt numai moştenitori aparenţi.

în acest caz, adevăratul moştenitor are împotriva moştenitorului aparent acţiunea numită petiţiune de ereditate, în temeiul căreia, pe cale judecătorească are posibilitatea să-şi dovedească preferinţa titlului de succesor faţă de acela al moştenitorului aparent, consecinţa fiind anularea titlului acestuia şi deposedarea sa de bunurile succesorale.

în aceste situaţii se poate exercita acţiunea numită petiţiune în ereditate, de adevăratul moştenitor, iar instanţa trebuie să reţină că pârâtul:

a) posedă bunurile succesorale;

b) pretinde că stăpâneşte bunurile succesorale în calitate de succesor universal, chiar dacă această calitate se întemeiază pe un titlu real, putativ sau chiar uzurpat;

c) contestă reclamantului vocaţia succesorală.

în cazul existenţei unor moştenitori aparenţi, aceştia îşi întemeiază posesiunea bunurilor succesorale:

a) pe un titlu legal, dar subsecvent (exemplu: defunctul are un fiu şi un frate, iar fiul află de decesul tatălui său după doi ani de la data când a avut loc decesul, perioadă în care unchiul său acceptă succesiunea, i se eliberează certificat de moştenitor şi intră în posesia bunurilor succesorale, comportându-se ca un adevărat proprietar);

b) pe un titlu putativ care există numai în credinţa lor (exemplu: un testament lovit de nulitate sau revocat);

c) pe un titlu uzurpat, caz în care posesiunea este de rea-credinţă.

Am văzut că succesiunea sau moştenirea este un fapt juridic care dă naştere transmisiunii drepturilor şi obligaţiilor persoanei fizice decedate către persoana sau persoanele numite succesori sau moştenitori.

Potrivit art. 651 C. civ., „succesiunile se deschid prin moarte”, moştenirea poate fi legală sau testamentară (art. 650 C. civ.) şi indiferent de felul moştenirii, legea prevede trei condiţii pentru ca o persoană să poată moşteni:

a) să existe în momentul deschiderii succesiunii;

b) să nu fie nedemn (ă);

c) să aibă vocaţie la succesiune.

Dacă, spre exemplu, pârâtul nu-şi întemeiază posesiunea pe un raport succesoral, ci pe un raport particular, susţinând că stăpâneşte bunurile pe baza unui act de vânzare-cumpărare, donaţie, schimb etc., nu ne găsim în prezenţa acţiunii în petiţiune de ereditate, ci a acţiunii în revendicare

De asemenea, petiţia de ereditate trebuie deosebită şi de acţiunea de partaj, pentru că în timp ce în partaj părţile nu-şi contestă reciproc calitatea de moştenitori, obiectul fiind ieşirea din indiviziune, în cadrul petiţiei de ereditate, părţile îşi contestă reciproc calitatea şi vocaţia succesorală, fiecare pretinzând că are un titlu preferabil.

Petiţia de ereditate este divizibilă şi relativă, pentru că produce efecte numai între părţi si în limita drepturilor succesorale ale reclamantului; ea este şi o acţiune reală, consecinţa admiterii sale conducând la deposedarea pârâtului de bunurile succesorale şi predarea lor reclamantului.

Această acţiune este deschisă tuturor moştenitorilor legali, cât şi legatarilor universali şi cu titlu universal.

Admiterea acţiunii conduce la obligarea pârâtului să restituie adevăratului moştenitor toate bunurile succesorale, în natură dacă le mai posedă, fie prin echivalent, cât şi la restituirea fructelor dacă se reţine reaua sa credinţă.

Moştenitorul aparent, de bună sau rea-credinţă, are dreptul la restituirea cheltuielilor necesare şi utile făcute pentru conservarea sau întreţinerea bunurilor succesorale.

Model 2

PETITIE DE EREDITATE

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Obligarea pârâtului la a-mi restitui bunurile succesorale

constând în_pe care acesta le deţine fără a-şi justifica titlul de succesor.

De asemenea, solicit obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]: învederez instanţei că_

Temeiul de drept [5]: Invoc dispoziţiile art. 644 C. civ.

Probe [6]: Solicit încuviinţarea următoarelor probe_

Anexez: înscrisuri, respectiv_, chitanţa de plată a taxei

judiciare de timbru în cuantum de_lei, precum şi timbrul judiciar

în valoare de lei. [7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Petiţia de ereditate este o acţiune prin care o persoana cere instanţei judecătoreşti recunoaşterea titlului său de moştenitor legal sau testamentar (universal sau cu titlu universal) şi obligarea la restituirea bunurilor succesorale a persoanei care (pretinzându-se, de asemenea, moştenitor universal sau cu titlu universal) deţine aceste bunuri.

Este o acţiune reală, cu caracter patrimonial, şi este divizibilă, în sensul că profita numai moştenitorului care a înţeles să formuleze acţiune, nu şi comoştenitorilor. Dacă pârâtul se apără în sensul că posedă bunurile succesorale în calitate de proprietar sau de titular al unui alt drept real, iar nu în calitate de moştenitor, atunci acţiunea va fi o acţiune în revendicare de drept comun.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are persoana care pretinde a fi succesor universal sau cu titlu universal, respectiv succesorii ei în drepturi. Legatarul cu titlu particular nu poate formula petiţia de ereditate, deoarece nu are pretenţii asupra universalităţii succesorale.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are persoana care se pretinde a fi succesor universal sau cu titlu universal şi care posedă bunurile în această calitate.

[4] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) calitatea de moştenitor a reclamantului. Reclamantul va învedera instanţei data deschiderii succesiunii şi ultimul domiciliu al autorului, calitatea în care vine la moştenire, modalitatea în care a acceptat succesiunea, precum şi dacă succesiunea este, în ceea ce îl priveşte, legală sau testamentară;

b) lipsa calităţii de moştenitor a pârâtului, învederându-se neregularitatea ce afectează titlul său. De pildă, în cazul în care printr-un proces anterior s-a anulat testamentul făcut în favoarea unui legatar universal, atunci reclamantul, ca moştenitor legal, poate învedera instanţei că titlul pârâtului nu mai subzistă şi că succesiunea se va transmite moştenitorului legal, care este îndreptăţit să intre în posesia bunurilor. Aceeaşi situaţie se regăseşte şi în cazul anulării certificatului de moştenitor eliberat pe numele pârâtului. în orice caz, reclamantul va fi ţinut să demonstreze că titlul său este preferabil celui al pârâtului;

c) faptul deţinerii bunurilor succesorale de către pârât. în cazul în care se argumentează lipsa calităţii de moştenitor a pârâtului, deţinerea bunurilor devine abuzivă, urmând a fi restituite moştenitorului cu titlu valabil;

d) enumerarea bunurilor şi a valorii acestora, precum şi a locului unde acestea se află.

[5] Temeiul de drept îl reprezintă dispoziţiile art. 644 C. civ.

[6] Probe:

a) înscrisuri – certificatul de moştenitor, certificatul de calitate de moştenitor sau testamentul, ori, în lipsa acestora, actele de stare civilă ale părţilor; copia hotărârii judecătoreşti prin care s-a anulat titlul pârâtului, precum şi alte înscrisuri cu relevanţă în cauză;

b) interogatoriul pârâtului – poate fi utilizat pentru a dovedi, de pildă, deţinerea bunurilor de către acesta;

c) martori – pe aceleaşi aspecte ca şi interogatoriul.

[7] Timbrajul. Fiind o acţiune cu caracter patrimonial, taxa judiciară de timbru se stabileşte la valoare, conform OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial nr. 392 din 29 iunie 2013.

De asemenea, timbrul judiciar se va stabili în raport de dispoziţiile art. 3 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă, potrivit art. 14 C. proc. civ., instanţa de la ultimul domiciliu al defunctului;

b) material – competenţa aparţine judecătoriei sau tribunalului, după cum valoarea obiectului pricinii este de până la un miliard lei sau peste această valoare, conform dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. b) raportat la art. 1 pct. 1 C. proc. civ.