Model de acţiune în servitute

MODEL DE CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ (SERVITUTE)

Prezentăm un singur model de cerere de chemare în judecată care poate fi adaptat la toate acţiunile privitoare la servituţii. Cu titlu de exemplu prezentăm 13 situaţii.

DOMNULE PREŞEDINTE,

Subsemnatul(a)_, domiciliat în_, chem în judecată şi personal la interogatoriu pe pârâtul(a)_, domiciliat(ă) în_, în

ACŢIUNE ÎN SERVITUTE

pentru a fi obligat(ă):

1) să-mi permită trecerea pe terenul său la calea publică;
2) să folosească ca drum de ieşire la calea publică un alt loc de trecere decât cel stabilit anterior;

3) să-mi permită să execut lucrările necesare pentru buna întreţinere a drumului de trecere situat pe terenul său;

4) să-mi asigure servitutea de vedere;

5) să desfiinţeze servitutea de vedere creată contrar legi;

6) să ia măsuri pentru a împiedica scurgerea apelor de pe acoperişul casei sale pe terenul meu, sub sancţiunea obligării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere;

7) să desfiinţeze lucrările care împiedică scurgerea naturală a apelor pe terenul său, iar în caz de refuz să fiu autorizat ca lucrarea să o execut eu pe cheltuiala lui, cât şi obligarea la plata despăgubirilor civile pentru prejudiciul ce mi-a fost cauzat;

8) să desfiinţeze lucrările care împiedică scurgerea naturală a apelor pe terenul meu, iar în caz de refuz să fiu autorizat să le execut eu, pe cheltuiala lui, cât şi obligarea la plata despăgubirilor civile pentru prejudiciul ce mi-a fost pricinuit;

9) să desfiinţeze plantaţia de pomi şi gardul viu aflate lângă hotarul despărţitor al proprietăţii noastre, să taie crengile unor pomi, iar în caz de refuz să fiu autorizat să execut eu lucrările pe cheltuiala lui;

10) să-mi permită să iau apă de la izvorul (fântâna) care se află pe terenul

său;

11) la stabilirea hotarului real dintre proprietăţile noastre învecinate;

12) să contribuie la cheltuielile de construcţie (sau reparaţie) a zidului sau gardului comun;

13) să desfiinţeze puţul, W.C., oborul de oi sau vite făcute lângă zidul casei mele (sau în comun).

Cer, de asemenea, obligarea pârâtului(ei) să-mi plătească cheltuielile de judecată.

Motivele acţiunii:

în fapt:

1) Sunt proprietarul terenului situat în_, învecinat cu_, care este înfundat, din cauze independente de voinţa mea. Singura cale de ieşire la calea publică se poate crea numai trecând prin terenul vecin proprietatea pârâtului(ei).

De aceea, în baza art. 616 C. civ., vă rog să-mi admiteţi acţiunea, astfel ca, prin hotărârea pronunţată, să se creeze drum de trecere pe terenul pârâtului(ei), prin punctul cel mai scurt. înţeleg să despăgubesc pe pârât(ă) pentru terenul afectat servituţii de trecere;
2) Prin sentinţa civilă nr._din pronunţată de_(sau prin contractul de

vânzare-cumpărare_), terenul meu a fost supus unei servituţii de trecere în favoarea

fondului dominant proprietatea părâtului(ei), pe latura de apus, unde mă învecinam cu [ terenul proprietatea lui. Ulterior, am cumpărat terenul vecinului şi astfel, drumul creat, care este şi în prezent, îmi împarte în doua proprietatea mea şi din această cauză servitutea a devenit împovărătoare. Pentru a evita această situaţie am oferit părtei un alt teren situat lângă hotarul din partea de apus, obligăndu-mă să-l amenajez cu servitute de trecere. Pârătul(a) refuză această ofertă şi de aceea mă văd obligat ca, în baza art. 634 C. civ., să-l(o) chem în judecată şi, în contradictoriu cu el(ea), să confirmaţi mea şi astfel servitutea de trecere să fie stabilită pe terenul oferit de mine;

3) Prin sentinţa civilă nr._din_, pronunţată de (sau prin contractul de vânzare-cumpărare_), mi s-a constituit servitute de trecere de la terenul meu înfundat, pe terenul pârâtului(ei), până la calea publică. Pârâtul(a) mă împiedică să execut lucrări de amenajare, prin pietruire a drumului care a devenit impracticabil

Potrivit art. 630 C. civ., acela căruia i se cuvine o servitute are dreptul să facă toate lucrările trebuincioase spre a se folosi de servitute şi pentru a o păstra. De aceea, vă rog să constataţi că opunerea pârâtului(ei) este nejustificată, să-mi admiteţi acţiunea şi să-l(o) obligaţi prin hotărâre să-mi permită să efectuez lucrările;

4) Casa în care locuiesc de peste 30 de ani şi care este proprietatea mea se învecinează la apus cu proprietatea pârâtului(ei). Peretele casei dinspre proprietatea pârâtului este prevăzut cu o fereastră de lumină. Pârâtul(a) a ridicat un paravan în dreptul ferestrei şi din această cauză camera prevăzută cu fereastra respectivă este aproape total lipsită de lumină. Orice încercare de a-l(o) convinge pe pârât(ă) să desfiinţeze paravanul nu a reuşit.

In consecinţă, în temeiul art. 623 rap. la art. 634 C. civ. vă rog să obligaţi pe pârât(ă) ca, prin hotărârea ce o veţi pronunţa, să desfiinţeze paravanul;

5) Pârâtul(a) şi-a construit casă şi a deschis o fereastră de vedere asupra proprietăţii mele, cu toate că între zidul în care se află fereastra şi proprietatea mea este o distanţă mai mică decât cea prevăzută de art. 612 C. civ., şi anume de 19 decimetri.

Potrivit art. 611 C. civ., pârâtul (a), fără consimţământul meu, nu avea dreptul să facă în zidfereastra.

In consecinţă, pe baza art. 611-614 C. civ., vă rog ca, prin hotărâre judecătorească, să obligaţi pe pârâtul(a) să astupe fereastra;

6) Pârătul(a) şi-a construit o casă de locuit, o bucătărie, o magazie, grajd pentru vite etc. lângă hotarul care desparte proprietatea sa de proprietatea mea, iar apele de pe acoperişul construcţiilor amintite curg pe proprietatea mea.

Pentru că pârâtul(a) nu înţelege de bună voie să facă lucrări încât apele să curgă pe proprietatea sa, sunt nevoit ca, în baza art. 615 C. civ., să cer prin hotărâre judecătorească să fie obligat(ă) să facă asemenea lucrări.

De asemenea, vă rog să-l(o) obligaţi ca lucrările să le execute în maxim 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, iar în cazul că nu se respectă acest termen să fie obligat să-mi plătească suma de lei, daune-cominatorii pentru fiecare zi de întârziere în executarea lucrării;

7) Terenul pârâtului(ei) este în aval faţă de terenul meu şi primeşte apele ce curg, firesc, natural de pe terenul meu aflat pe un plan superior.

Potrivit art. 578 alin. 2 C. civ., proprietarul fondului inferior nu poate ridica obstacole ca să oprească această scurgere naturală a apelor. Pârâtul(a) a nesocotit această obligaţie şi, sub pretext că apele îi cauzează pagube materiale, a construit.
9) Terenul meu este vecin la apus cu terenul pârâtului(ei). Acesta(aceasta) şi-a plantat terenul cu pomi fructiferi. Rândul dinspre proprietatea mea se află la o depărtare mai mică de 2 m de linia despărţitoare a celor două proprietăţi. De asemenea, o parte din crengile arborilor plantaţi la o distanţă de peste 2 m se întind şi asupra proprietăţii mele.

Potrivit art. 608 C. civ., cer admiterea acţiunii şi obligarea pârâtului(ei) ca, prin acţiune judecătorească, să scoată pomii şi gardul viu sădiţi la o distanţă mai mică decât cea legală şi să taie crengile pomilor care se întind pe proprietatea mea. In caz de refuz cer să fiu autorizat să execut eu lucrările pe cheltuiala pârâtului(ei);

10) Pe terenul pârâtului se află un izvor de apă potabilă (sau o fântână) pe care l-am amenajat împreună cu mai mulţi locuitori şi de la care luăm apă de peste 30 de ani. De câteva zile, pârâtul(a) a închis izvorul cu gard şi nu mai permite nimănui să ia apă, cu toate că este vorba de singura sursă de apă potabilă de la care ne putem aproviziona.

In consecinţă, în baza art. 579 C. civ., vă rog să-mi admiteţi acţiunea şi, prin hotărâre judecătorească, să obligaţi pe pârât(ă) să înlăture gardul care împrejmu-ieşte izvorul şi să-mi permită să iau apă de la el. In caz de refuz, vă rog să jiu autorizat să efectuez eu lucrările de înlăturare a gardului pe cheltuiala pârâtului(ei);

11) Atât eu, cât şi părâtul(a) stăpânim locuri vecine pe care le-am dobândit prin moştenire. Nici noi, nici autorii noştri nu au stabilit hotarul real despărţitor al celor două proprietăţi, operaţie uşor de stabilit dacă avem în vedere că există titlu de proprietate şi unele semne ajutătoare.

Pârâtul(a) refuză ca prin bună înţelegere să stabilim hotarul real si, de aceea, în baza art. 584 C. civ. vă rog să admiteţi acţiunea de grăniţuire a celor două proprietăţi;
12) Avem proprietăţi vecine, despărţite prin zid şi gard comun. Cu toate că zidul s-a prăbuşit şi gardul de lemn a putrezit, pârătul(a) refuză să contribuie la refacerea lor.

De aceea, în baza art. 600 rap. la art. 592 C. civ., vă rog să-mi admiteţi acţiunea şi să obligaţi, prin hotărâre judecătorească, pe pârătul(ă) să contribuie în mod egal cu mine la cheltuielile de refacere a zidului şi gardului despărţitor, iar în caz de refuz să fiu autorizat să efectuez eu lucrările şi părâtul(a) să fie obligat(ă) să-mi plătească 1/2 din cheltuielile pe care le voi face şi care urmează să fie stabilite pe baza unei expertize tehnice;

13) Proprietatea mea se învecinează cu proprietatea pârâtului(ei). Aces-ta(aceasta) a construit lângă zidul casei mele şi lângă hotar un puţ, un W.C. şi un obor de vite şi oi. Cele două construcţii îmi cauzează igrasie la casă şi, în plus W.C.

– ul şi oborul de vite şi oi sunt adevărate surse de poluare a aerului. Ele contravin normelor sanitaro-anti-epidemice, stabilite prin H.C.M. nr. 1884 din 23 septembrie 1955, modificat.

Pentru că singura soluţie este desfiinţarea acestor surse de igrasie şi poluare, în baza art. 610 C. civ., vă rog să-mi admiteţi acţiunea, să obligaţi, prin acţiune judecătorească, pe părât(ă) la desfiinţarea lor, iar în caz de refuz să jiu autorizat să le desfiinţez eu pe cheltuiala lui(ei);

In dovedirea acţiunii înţeleg să mă folosesc de proba cu acte, de interogatoriul \pârâtului(ei)_, care urmează a fi citat(ă) cu această menţiune, de proba cu expertiză tehnică, de cercetare la faţa locului şi de proba cu următorii martori:_.

Depun cererea în dublu exemplar pentru a fi comunicat(ă) pârâtului(ei), timbru \ fiscal în valoare de_lei şi timbru judiciar în valoare de_lei.

Data depunerii__

Semnătura_

DOMNULUI PREŞEDINTE AL JUDECĂTORIEI

Explicaţii teoretice

ACŢIUNEA CONFESORIE ÎN SERVITUTE

1. CONCEPT ŞI REGLEMENTARE

1. SEDIUL MATERIEI. Materia servituţilor este amănunţit reglementată de dispoziţiile art. 576-643 C. civ. şi este definită ca un drept real în temeiul căruia unui fond, numit fond aservit, i se impune o sarcină în favoarea unui alt fond, numit fond dominant, fonduri care aparţin la doi proprietari diferiţi (art. 576 C. civ.).

Titularul dreptului de servitute poate fi orice persoană fizică sau juridică.

Dreptul de servitute se stabileşte prin lege şi prin convenţia părţilor.

2. CARACTERISTICI. Servituţile au caracteristici proprii care le deosebesc de alte instituţii de drept, şi anume:

1) Presupun existenţa a două fonduri care să aparţină unor proprietari diferiţi: fondul aservit şi fondul dominant;

2) Se constituie numai asupra imobilelor prin natura lor, nu prin destinaţia sau obiectul la care s-ar aplica şi de aceea sunt considerate ca un drept real imobiliar;

3) Sunt drepturi accesorii, pentru că depinde de fondul dominant şi durează cât proprietatea însuşi;

4) Sunt drepturi perpetue, pentru că există atâta timp cât durează dreptul de proprietate asupra fondului dominant, a cărui utilitate directă, imediată şi continuă o urmăreşte;

5) Sunt drepturi indivizibile, pentru că dacă unul sau ambele imobile aparţin mai multor coproprietari este nevoie ca toţi să consimtă la constituirea sau stingerea servituţii.
3. CLASIFICAREA SERVITUTILOR. Potrivit art. 577 C. civ., servituţile izvorăsc din situaţia naturală a celor două fonduri (aservit şi dominant), din lege sau din convenţia părţilor; sunt deci naturale, legale sau convenţionale.

1) Servituţile naturale. Sunt stabilite de dispoziţiile art. 578-585 C. civ., şi anume:

a) Servitutea de scurgere a apelor. Locurile inferioare primesc apele se curg firesc din locurile superioare, fară ca mâna omului să fi contribuit la aceasta.

b) Servitutea de izvor. Aceasta obligă pe proprietarul fondului pe care se află izvorul să nu facă lucrări care să schimbe cursul acestuia în cazul în care apa ar fi necesară locuitorilor unei comune sau unui sat (art. 579-583 C. civ.);

c) Servitutea de grăniţuire sau îngrădire. în temeiul acesteia, orice proprietar poate fi obligat la grăniţuirea sau îngrădirea proprietăţii lipite de proprietatea vecinului său, cheltuielile urmând să fie suportate în mod egal de cei doi proprietari (art. 584 şi 585 C. civ.).

2) Servituti stabilite de lege. Sunt reglementate de dispoziţiile art. 586-619 C. civ. şi au ca obiect interesul persoanelor fizice şi juridice, a întregii colectivităţi. Cele mai importante sunt:

a) Servitutea de trecere. Este reglementată de dispoziţiile articolelor 616-619 C. civ., care stabilesc dreptul proprietarului al cărui loc este înfundat, fară ieşire la calea publică, să ceară o trecere pe locul vecinului său, cu îndatorirea de a-1 despăgubi în raport cu pagubele ce i le-ar putea cauza.

Este servitutea cel mai des întâlnită în practică şi se caracterizează prin următoarele trăsături: este necontinuă (pentru că exercitarea ei implică fapte materiale de trecere, care, oricât de repetate ar fi, nu sunt continue); este neaparentă (deoarece nu are semne exterioare de existenţă); se stabileşte numai prin titlu (adică printr-un act de voinţă care poate fi contractual sau testamentar, oneros sau cu titlu gratuit), nu poate fi dobândită prin uzucapiune. Se mai cere, de asemenea ca fondul dominant să fie înfundat, adică să nu aibă ieşire la calea publică sau ieşirea să fie insuficientă pentru exploatarea lui.

Dreptul de trecere trebuie stabilit pe calea cea mai scurtă spre calea publică, încât să cauzeze cea mai mică pagubă pentru proprietarul fondului aservit (art. 618 C. civ.).

b) Servitutea de vedere. Este reglementată de dispoziţiile art. 611-614 C. civ. Ea impune proprietarului unui fond ca orice deschidere de vedere spre fondul vecinului să o facă la o anumită distanţă (19 decimetri între zidul pe care se deschid aceste vederi şi proprietatea vecină şi 6 decimetri pentru vederea piezişă pe proprietatea vecinului).

Servitutea de vedere este continuă şi aparentă şi se dobândeşte prin titlu sau prin posesiune de 30 de ani.

c) Servitutea de picătură a streşinilor. Orice proprietar este dator a-şi face streaşină casei sale, astfel încât apele din ploi să se scurgă pe terenul său sau pe străzi, iar nu pe locul vecinului său (art. 615 C. civ.). Delimitarea proprietăţilor se face după linia picăturilor. Se poate dovedi prin titlu de proprietate sau prin prescripţie de 30 de ani.

d) Servitutea de distanţă a plantaţiilor. Proprietarul unui fond nu poate sădi arbori care cresc înalţi decât la o distanţă de cel puţin 2 m de la linia despărţitoare a celor două proprietăţi. Pentru alţi arbori mai mici şi pentru garduri vii, distanţa s-a decis să fie de cel puţin o jumătate de metru (art. 607 C. civ.).
Dacă arborii sau gardurile vii se sădesc la o distanţă mai mică, proprietarul fondului vecin poate sesiza instanţa pentru a dispune scoaterea lor. De asemenea, proprietarul ai cărui arbori îşi întind crengile sau rădăcinile pe proprietatea vecinului poate fi obligat să le taie (art. 608 alin 2C. civ.).

In practica judiciară s-a decis că:

– dreptul de a cere scoaterea arborilor plantaţi la distanţă mai mică decât cea legală aparţine proprietarului vecin, şi nu posesorului temporar al terenului;

– servitutea de a avea arbori mari plantaţi la o distanţă mai mică de 2 m de linia fondului constituie o servitute continuă şi aparentă; se poate dobândi prin titlu şi posesia de 30 de ani;

– distanţele prevăzute de articolul 607 C. civ., se aplică numai în cazul când ele nu sunt stabilite prin înţelegere sau obicei local;

e) Servitutea de lucrări intermediare, prin unele construcţii Orice proprietar este obligat să respecte anumite reguli şi distantele cu ocazia ridicării unei construcţii (art. 610 C. civ.).

3) Servituţile stabilite prin convenţia părţilor. Din această categorie fac parte:

a) servituţile stabilite prin fapta proprietarului unui teren sau unei clădiri, care se nasc în temeiul unui act juridic (contract sau testament) şi se pot dobândi prin uzucapiune (art. 620 C. civ.);

b) servituţile stabilite prin destinaţia proprietarului, care ţine loc de titlu şi au la bază hotărârea proprietarului a două fonduri de a stabili între ele o astfel de servitute încât, dacă un fond s-ar înstrăina, acesta ar constitui o servitute (art. 627 C. civ.). Prin acest mod se pot dobândi numai servituţile continue şi aparente (art. 625 C. civ.);

c) servituţile dobândite prin uzucapiune. Este vorba de servituţile continue şi aparente care se dobândesc prin titlu sau prin posesiune de 30 de ani (art. 623 C. civ.). Posesiunea trebui să fie utilă.

4. EXERCITAREA DREPTULUI DE SERVITUTE. Din expunerea de mai sus rezultă că dreptul de servitute se stabileşte prin titlu, prin lege şi prin convenţia părţilor. Stabilirea unei servituţi impune şi acordarea tuturor mijloacelor necesare pentru exercitarea ei. Astfel, servitutea de trecere sau de a lua apă din fântâna altuia atrage după sine şi dreptul de trecere pe terenul vecinului (art. 629 C. civ.).

Proprietarul fondului dominant, în favoarea căruia se constituie servitutea, are dreptul să facă pe cheltuiala sa toate lucrările necesare exerciţiului servituţii (amenajarea drumului de trecere prin pietruirea lui, construirea unui pod de trecere peste o apă, împrejmuirea drumului de trecere când acest lucru i s-a încuviinţat etc.). El este obligat să exercite dreptul de servitute în limitele modului de construire şi să execute numai lucrările trebuincioase pentru a asigura existenţa şi conservarea servituţii (art. 631 C. civ.). Principala sa obligaţie este aceea de a exercita dreptul de servitute în limitele stabilite prin actul de constituire, el neputând face lucrări împovărătore pentru fondul aservit, iar când titlul servituţii nu precizează condiţiile de exercitare se ţine seama de necesităţile unei folosinţe normale a imobilului dominant.

Servituţile convenţionale nu pot fi exercitate „decât în vederea satisfacerii intereselor legitime pentru care au fost create „.

5. Drepturile şi obligaţiile proprietarului fondului aservit. Potrivit art. 616 C. civ., proprietarul fondului aservit are dreptul să pretindă despăgubiri de la titularul servituţii al căror cuantum se poate stabili pe cale convenţională sau judecătorească. El nu poate fi obligat să primească în compensare un alt teren, modalitate care poate fi dispusă numai în instanţă, cu consimţământul proprietarului imobilului grevat şi numai dacă s-a obţinut autorizaţia de schimb, prevăzută de lege.

Al doilea drept, potrivit art. 634 C. civ., constă în posibilitatea de a oferi proprietarului fondului dominant un alt loc de trecere în cazul în care servitutea stabilită a devenit împovărătoare.

Proprietarul fondului aservit mai are dreptul, potrivit art. 632 C. civ., să renunţe la imobil în cazul în care are obligaţia să efectueze cheltuielile necesare păstrării şi întrebuinţării servituţii, lăsând fondul aservit proprietarului fondului căruia se cuvine servitutea.

în ceea ce priveşte obligaţiile, proprietarul fondului aservit are o singură obligaţie mai importantă: de a nu face nimic de natură a îngreuna exercitarea servituţii sau a-i scădea întrebuinţarea. El nu poate schimba starea lucrurilor, nici strămuta exercitarea servituţii dintr-un loc în altul, decât acela unde servitutea a fost din început stabilită (art. 634 C. civ.). Cu toate acestea, dacă acea stabilire iniţială a devenit împovărătoare proprietarului fondului aservit sau dacă îl opreşte a-şi face pe el reparaţii folositoare, el poate să ofere proprietarului fondului dominant un loc ce ar avea aceeaşi înlesnire pentru exercitarea drepturilor sale şi acesta nu va putea refuza.

6. Apărarea DREPTULUI DE SERVITUTE. Potrivit art. 675 C. proc. Civ., servituţile continue şi aparente pot fi apărate prin intermediul acţiunilor posesorii.

Servitutea de trecere, nefondată pe un titlu, nefiind continuă, nu poate fi apărată prin acţiunile posesorii, pentru că nu întrunesc condiţiile prevăzute de lege încât posesia să poată duce la prescripţie, iar pe de altă parte, raporturile de bună vecinătate cer ca trecerea să fie socotită ca o simplă toleranţă.

Regula de mai sus, a inadmisibilităţii apărării altor servituţi decât cele continue şi aparente, pe calea acţiunilor posesorii, prezintă unele limite de aplicare.

Astfel, tot practica juridică a decis că dispoziţiile art. 675 C. proc. civ. sunt aplicabile şi în cazul servituţii de trecere, chiar dacă nu este continuă, cu condiţia să se fundeze pe un titlu, cum ar fi o hotărâre judecătorească, convenţia părţilor sau destinaţia proprietarului, dovadă pe care titularul ei trebuie să o facă. Acest punct de vedere constant în practica judiciară se referă la faptul că prin exercitarea acţiunilor posesorii se apără conţinutul titlului constitutiv al servituţii, şi nu doar o stare de fapt tolerată de proprietarul fondului aservit.

Totodată, practica judiciară a statuat că acţiunile posesorii pot fi folosite şi pentru apărarea unei servituţi de trecere la un loc înfundat, chiar dacă titularul fondului nu are un titlu constitutiv al acesteia, pentru că o asemenea servitute, fiind reglementată de dispoziţiile art. 616 C. civ., îşi are titlul chiar în dispoziţia legii. Ea poate fi dobândită prin uzucapiune, prin trecerea timpului, aşa încât exercitarea necontinuă a acestei servituţi este admisibilă, ea putând fi apărată prin acţiunile posesorii când sunt întrunite celelalte condiţii de admisibilitate a acestor acţiuni.

Ne raliem punctului de vedere exprimat de practica judiciară privitor la extinderea aplicării dispoziţiilor art. 675 C. proc. civ. la toate servituţile întemeiate pe un titlu precon-stituit sau când titlul rezidă în dispoziţiile legii, iar dispoziţiile art. 616 C. civ. constituie titlul legal al servituţii de trecere la un loc înfundat.

7. STINGEREA DREPTULUI DE SERVITUTE. Dreptul de servitute încetează în următoarele cazuri:

a) Dispariţia temeiului de fapt, care a determinat constituirea ei. în cazul în care servitutea nu se mai poate exercita din cauza situaţiei imobilelor, ea încetează. Astfel, potrivit art. 636 C. civ., „servituţile încetează când lucrările se găsesc în astfel de stare încât servitutea nu se mai poate exercita” De exemplu, servitutea de trecere constituită pentru a ajunge la o fântână care a secat datorită lucrărilor de canalizare a străzii, nu se mai poate exercita din moment ce a dispărut obiectul pentru care a fost constituită: aprovizionarea cu apă.3

Servituţile renasc dacă lucrările sunt restabilite într-un chip încât servituţile să se poată exercita, afară numai de a nu fi trecut un timp îndestulător spre a presupune că s-a desfiinţat servitutea (art. 637 C. civ.);

b) Confuziunea. Art. 638 C. civ., prevede că „orice servitute este stinsă, când ambele fonduri cad în aceeaşi mân㔑,

c) Prescripţia extinctivă. Servitutea se stinge datorită nefolosirii ei timp de 30 de ani (art. 639-642) C. civ.);

d) Pieirea fondului aservit sau dominat. Servitutea rămâne fară obiect, se stinge, dacă piere unul din fonduri;

e) A expirat termenul pentru care a fost constituită servitutea. Este vorba de servituţile constituite pentru un anumit termen;

f) Anularea, revocarea sau rezilierea dreptului de servitute;

g) Proprietarul fondului dominant renunţă la servitute.

8. SESIZAREA INSTANŢEI. în practica judiciară, problema exercitării dreptului de servitute o întâlnim mai frecvent în cadrul acţiunilor prin care se cere, în baza art. 616 C. civ., stabilirea unui drum de trecere la calea publică pe terenul vecinului sau, în baza art. 611-614 C. civ., desfiinţarea servituţilor de vedere care nu ţin seama de restricţiile impuse de lege. Litigiile privind celelalte servituţi sunt mai rar întâlnite. în cazul ivirii unui litigiu în legătură cu nerecunoaşterea sau nesocotirea unui drept de servitute, partea interesată are posibilitatea să se adreseze instanţei judecătoreşti.

Investirea instanţei are loc odată cu introducerea cererii de chemare în judecată. Obiectul şi motivele de fapt şi de drept ale cererii de chemare în judecată trebuie bine precizate şi, totodată, este necesar să fie indicate toate probele pe care se sprijină susţinerile formulate prin cerere.

Reclamantul poate cere şi obligarea pârâtului la plata unor daune cominatorii, compensatorii sau moratorii, după caz, pentru că, potrivit art. 1073 C. civ., „creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare”. Aceste daune pot fi cerute ori de câte ori prin fapta sa pârâtul a cauzat un prejudiciu reclamantului sau refuză să-şi îndeplinească anumite obligaţii în legătură cu dreptul de servitute.

Pentru că dreptul de servitute este un drept real, competenţa soluţionării litigiilor respective aparţine judecătoriei în a cărei rază teritorială se află fondul aservit.

Când fondul dominant aparţine mai multor coproprietari, acţiunea trebuie introdusă de către toţi coproprietarii, iar când fondul aservit aparţine mai multor coproprietari, vor trebui toţi chemaţi în judecată, ca pârâţi, aceasta datorită faptului că servitutea este indivizibilă, profită întregului fond dominant şi se constituie asupra întregului imobil aservit.

Cererea de chemare în judecată se timbrează cu timbru fix, iar în cazul în care se cer şi despăgubiri se timbrează în plus la valoarea daunelor solicitate.

2. JURISPRUDENŢĂ SELECTIVĂ

1. Servitute de trecere. Constituire. Pentru constituirea unui drept de servitute de trecere este necesar ca cele două fonduri să aparţină unor proprietari diferiţi. Dacă părţile se află în indiviziune asupra ambelor fonduri, nu sunt întrunite condiţiile de constituire a dreptului de servitute, de vreme ce fiecare este proprietar pe o cotă indiviză.

2. Servitute de trecere. Loc înfundat. Potrivit art. 616 C. civ., prin loc înfundat se înţelege acel teren care nu are ieşire la calea publică, text ce îşi are aplicarea şi atunci când există o cale de acces, care însă prezintă inconveniente sau este periculoasă. Dacă locul înfundat are ieşire la calea publică pe un drum impracticabil, dar care poate deveni practicabil cu efectuarea unor cheltuieli, textul nu-şi mai găseşte aplicare.

3. Servitutea de trecere. încetare. Condiţii. Art. 634 C. civ. permite proprietarului fondului aservit să ofere proprietarului fondului dominant un alt loc de trecere, care nu poate fi refuzat dacă servitutea stabilită iniţial a devenit împovărătoare.

4. Servituţi de trecere. încetare. Renaştere. Condiţii. Conform art. 636 şi 637 C. civ., servituţile încetează când lucrările se găsesc în astfel de stare, încât servitutea nu se mai poate exercita şi ea renaşte dacă lucrurile sunt restabilite încât servituţile să se poată exercita. în cauză, servitutea a încetat prin demolarea unei mori(ca urmare ea nu mai poate renaşte ca urmare a construirii unei noi mori), întrucât ea nu se mai poate exercita datorită modificărilor aduse în amplasamentul construcţiilor edificate între timp pe terenul aparţinând pârâţilor.

5. Servituţi de trecere. Modalităţi de despăgubire. La stabilirea concretă a drumurilor de trecere trebuie să se ţină cont în aceeaşi măsură, de interesele obiective şi subiective ale proprietarului fondului aservit şi de nevoia celui ce reclamă trecerea, pentru că numai astfel se poate garanta utilizarea netulburată a servituţii şi respectarea sa de bunăvoie. Totodată, servitutea de trecere nu-i gratuită, proprietarul fondului aservit trebuie să fie despăgubit de proprietarul fondului înfundat, cu o despăgubire proporţională cu pagubele ce s-ar putea ocaziona prin stabilirea drumului de trecere, despăgubire ce trebuie just calculată. Nimic nu se opune unei despăgubiri în natură, prin schimb de terenuri, schimb ce trebuie realizat în condiţiile prevăzute de lege.

6. Dreptul de a lua apă din fântână. Este o servitute necontinuă, care nu se poate dobândi decât prin titlu, nu prin prescripţie sau prin acţiuni posesorii relativ la exerciţiul lor.

7. Servitute de vedere. în speţă, practicarea ferestrelor de deschidere mobilă în zidul bucătăriei şi al băii la o distanţă mai mică decât cea legală(l,45 m) de curtea vecinului, fară consimţământul acestuia contravine dispoziţiilor art. 612 C. civ., şi, ca atare, se impune zidirea lor.

8. Loc de trecere, loc înfundat. Terenul să aibă caracteristicile unui loc înfundat, cum este definit de art. 616 C. civ., altfel acţiunea este neîntemeiată.

9. Zid comun. Situaţiile reglementate de art. 599 C. civ. fiind legal şi concret determinate nu pot fi extinse la alte situaţii de fapt.