Model de acţiune oblică (indirectă sau subrogatorie)

Model 1

DOMNULE PREŞEDINTE,

Subsemnatul(a)_, domiciliat(ă) în_ în numele debitorului(oarei) meu(mele)_, domiciliat(ă) în_, chem în judecată şi personal la interogatoriu

pe părătul(a)_domiciliat(ă) în_, pentru:

1) Revendicarea imobilului casă, situat în_, în valoare de lei;

2) Rezoluţiunea contractului de vănzare-cumpărare autentificat sub nr._ din_de Notarul public_şi obligarea sa la restituirea bunului vândut;

3) Rezilierea contractului de închiriere nr._din cât şi evacuarea sa din imobil şi plata sumei de lei, reprezentând chiria restantă;

4) Constatarea că dreptul de a cere executare silită a creanţei de_lei este prescris etc.

Cer ca în cauză să fie citat şi debitorul(oarea), domiciliat(ă) în_ pentru ca hotărârea pronunţată să-i fie opozabilă.

Cer, de asemenea, obligarea pârâtului(ei) la plata cheltuielilor de judecată.

în fapt, sunt creditorul debitorului(oarei)_ care îmi datorează suma

de lei, creanţă care este certă, lichidă şi exigibilă, dovadă pe care o fac cu copia hotărârii judecătoreşti nr._din data de_, pronunţată de_, învestită cu

formulă executorie.

Debitorul(oarea. este insolvabil(ă) şi, ştiindu-se urmărit(ă), nu are interesul, refuză sau cu rea-credinţă nu înţelege să cheme în judecată pe pârât(ă) pentru a readuce în patrimoniu un bun pe care eu îl pot urmări în vederea executării creanţei pe care o am împotriva sa.

De aceea, având un interes serios şi legitim, mă văd obligat(ă) ca, în locul de-bitorului(oarei)_, să chem în judecată pe părât(ă) pentru:

1) revendicare, respectiv a fi obligat(ă) să respecte dreptul de proprietate şi posesie al debitorului(oarei) asupra imobilului casă pe care-l deţine fără nici un drept;

2) rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare a unei motociclete pe care o foloseşte, dar refuză să plătească preţul debitorului(oarei) şi obligarea la restituirea motocicletei;

3) rezilierea contractului de închiriere nr._din data de_, deoarece

cu rea-credinţă nu şi-a achitat chiria începând cu dat_, cât şi evacuarea sa

şi obligarea la plata chiriei restante în sumă d_lei, calcul_lei lunar, cât

este prevăzut în contractul de închiriere;

4) constatarea că dreptul la executare împotriva debitorului(oarei) de la care pretinde plate sumei de _____ lei este prescris.

In drept, îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 974 C. civ.

Dovada acţiunii înţeleg să o fac cu acte, martori, răspunsurile pârâtului(ei) la interogatoriul ce i se va lua.

Depun acţiunea în trei exemplare, pentru a fi comunicată pârâtului(ei) şi debitor ului(o ar ei), timbru fiscal în valoare de lei şi timbrul judiciar în valoare de lei.

Anexez copia actului din care reiese că sunt creditorul debitorului(oarei)_şi

copia contractului de vânzare-cumpărare, închiriere etc.

Rog a fi citat(ă) pârâtul(a) cu menţiunea prezentării la interogatoriu.

Data depunerii_

Semnătura_

DOMNULUI PREŞEDINTE AL JUDECĂTORIEI _

Explicaţii teoretice

ACŢIUNEA OBLICĂ (INDIRECTĂ SAU SUBROGATORIE)

1. CONCEPT ŞI REGLEMENTARE

în cadrul realizării creanţei, sunt situaţii în care creditorii constată că debitorul (în special cei care datorează creanţe mai mari), ştiindu-se urmărit permanent sau periodic pentru a se stabili dacă nu cumva a dobândit bunuri urmăribile, nu mai are interesul să dobândească asemenea bunuri. El ştie că dacă ar acţiona împotriva unui terţ şi ar obţine câştig de cauză, ceea ce ar duce la dobândirea unor bunuri, aceasta nu i-ar fi folositoare, pentru că ar urma sa fie urmărit de creditorii săi pentru plata datoriilor pe care le are. De aici dezinteresul sau reaua-credinţă de a chema în judecată terţa persoană pentru a obţine recunoaşterea unui anumit drept.

în alte situaţii, debitorul se dovedeşte neglijent sau nepriceput în valorificarea şi apărarea anumitor drepturi pe care le are împotriva unor terţe persoane.

Datorită acestei poziţii pasive, neglijente, a nepriceperii sau relei-credinţe, debitorul poate deveni insolvabil sau se poate menţine în această situaţie, ceea ce afectează interesele creditorilor care nu-şi pot realiza creanţele pe care le au împotriva lui.

Pentru a se înlătura efectele negative datorate comportării neglijente, nepriceperii sau relei-credinţe a unor debitori, prin lege s-a stabilit dreptul creditorilor, substituindu-se debitorului lor, de a exercita toate drepturile sau acţiunile patrimoniale neexercitate de acesta.

Acest instrument juridic, denumit acţiune oblică, al cărui obiect trebuie să fie licit şi posibil şi care are la bază dreptul de gaj general al creditorului, constituie un mijloc preventiv de apărare împotriva pericolului insolvabilităţii debitorului, scopul său fiind conservarea patrimoniului debitorului inactiv.

Acţiunea oblică are în vedere valorificarea drepturilor şi a acţiunilor patrimoniale aflate în pericol din cauza inactivităţii debitorului.

Astfel, potrivit principiului înscris în dispoziţiile art. 1718 C. civ., „oricine este obligat personal este ţinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile şi imobile, prezente şi viitoare”} în baza textului citat, creditorii au un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului, respectiv asupra bunurilor aparţinând debitorului, ce nu sunt exceptate de la urmărire, drept ce le conferă totodată, potrivit art. 974 C. civ., posibilitatea de a exercita toate acţiunile debitorului lor, în afară de acelea care-i sunt exclusiv personale. Astfel, în situaţia când printr-un antecontract, un moştenitor s-a obligat să vândă altei persoane, primind şi preţul vânzării sau o parte din preţ, un imobil asupra căruia are un drept de proprietate în indiviziune cu alţi moştenitori, persoana beneficiară a antecontractului constituie un creditor în sensul dispoziţiilor art. 1718 C. civ., şi are dreptul, pe calea acţiunii oblice, să ceară în locul moştenitorului vânzător, ieşirea din indiviziune pentru a obţine realizarea obligaţiei asumate de acesta din urmă prin convenţie de vânzare-cumpărare.

Creditorii pot fi privilegiaţi sau chirografari.

Creanţa creditorilor privilegiaţi este garantată, în virtutea legii, de o garanţie reală (drept de retenţie, ipotecă, privilegiu sau gaj) sau personală (fidejusiune, solidaritate, indivizibilitate etc.). Nu acelaşi lucru se întâmplă în cazul creditorilor chirografari, a căror creanţă nefiind însoţită de o garanţie reală sau personală, sunt cei mai expuşi în cazul în care în patrimoniul debitorului nu găsesc bunuri urmăribile.

1. SEDIUL MATERIEI. Temeiul juridic al acţiunii oblice îl constituie disp. art. 974 C. civ., potrivit căruia „creditorii pot exercita toate drepturile şi acţiunile debitorului lor, afară de acelea care-i sunt exclusiv personale”

Din lectura textului citat reiese că această acţiune se exercită în justiţie de creditori în locul debitorului lor inactiv, în scopul valorificării unui drept al debitorului şi de aceea i se mai spune acţiune indirectă sau subrogatorie.

2. PĂRŢILE. Dreptul de a sesiza instanţa judecătorească cu acţiune oblică îl are orice creditor, chiar şi atunci când ar avea o cale mai lesnicioasă pentru realizarea creanţei, ca, de exemplu, poprirea sumelor datorate debitorului de către alţi debitori ai săi. Cu toate acestea, la acţiune oblică recurg, de regulă, numai creditorii chirografari ale căror creanţe nu sunt însoţite de nici o garanţie reală sau personală, dar, având drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului, au interesul să acţioneze substituindu-se debitorului neglijent, nepriceput sau de rea-credinţă.

Calitatea procesuală pasivă o are terţa persoană împotriva căreia trebuia introdusă acţiunea de către debitor. Spre exemplu, se poate cere rezoluţiunea unui contract pentru neplata preţului de către terţa persoană debitorului, bunul vândut revenind în patrimoniul debitorului; se revendică un bun de la persoana care-1 posedă, ce revine tot în patrimoniul debitorului; se formulează contestaţie împotriva unei executări prescrise, pornită de un alt creditor şi astfel bunurile sechestrate nu mai pot fi vândute la licitaţie publică, rămânând în patrimoniul debitorului, supuse gajului general al celorlalţi creditori; se urmăreşte un chiriaş al debitorului pentru a-i achita chiria restantă etc.

3. CONDIŢII PENTRU ADMISIBILITATEA ACŢIUNII. Pentru ca acţiunea oblică să fie admisă, creditorul, în calitatea sa de reclamant, trebuie să facă dovada, prin mijloacele de probă admise de lege (interogatoriu, martori, înscrisuri) că sunt îndeplinite următoarele condiţii:

1) Să fie vorba de drepturi ce se află în patrimoniul debitorului3 pe cale a se pierde datorită pasivităţii acestuia;

2) Debitorul este sau poate deveni titularul unui drept dacă nu dă dovadă de pasivitate sau nu refuză a-şi exercita el însuşi dreptul sau acţiunea căreia i se subrogă creditorul. Spre exemplu, debitorul refuză să introducă acţiune în revendicare, în rezoluţiune, în reziliere, în pretenţii, o contestaţie la executare, în cadrul căreia să se constate că dreptul la executare aparţinând altui creditor este prescris etc.

De asemenea, când printr-un antecontract un moştenitor s-a obligat să vândă altei persoane – primind şi parte din preţ – construcţia asupra căreia are un drept de proprietate în indiviziune cu alţi comoştenitori şi să efectueze toate demersurile pentru a deveni unic proprietar asupra construcţiei şi a-i elibera act apt pentru intabulare, dar nu-şi îndeplineşte obligaţiile asumate, creditorul persoanei beneficiare a antecontractului are dreptul ca, pe calea acţiunii oblice, să ceară în locul acesteia ieşirea din indiviziune;

3) Să existe un pericol de insolvabilitate a debitorului, în cazul în care s-ar pierde dreptul pe care – din nepăsare, neglijenţă sau rea-credinţă – nu înţelege să-l exercite personal, creditorul fiind nevoit să acţioneze prin subrogare, în numele său;

4) Este vorba de o acţiune patrimonială, privitoare la drepturi existente în patrimoniul debitorului, şi nu de drepturi personale nepatrimoniale (acţiunea de divorţ, acţiuni privind starea civilă şi capacitatea persoanei, acţiunea în stabilirea filiaţiei şi tăgada paternităţii etc.) sau drepturi patrimoniale, dar cu obiect neurmăribil (de exemplu, dreptul la pensia de întreţinere);

5) Creditorul are un interes legitim şi serios, pentru că debitorul este insolvabil sau nu doreşte să devină solvabil, ori este solvabil şi, neapărându-şi un drept, poate deveni insolvabil şi deci dreptul său de urmărire asupra unor bunuri să fie periclitat.

Dacă pârâtul dovedeşte că debitorul este solvabil, înseamnă că reclamantul nu probează existenţa interesului serios şi legitim, acţiunea urmând a fi respinsă.

6) Creanţa să fie certă, lichidă, adică cuantumul ei este precis determinat, şi exigibilă, adică ajunsă la scadenţă.

Ca o concluzie la aceste condiţii, reţinem că pe calea acţiunii oblice se pot exercita numai drepturile ce se află în patrimoniul debitorului şi sunt în pericol de a se pierde din cauza pasivităţii sale. Creditorii nu pot să exercite drepturile cu caracter exclusiv personal, a căror exercitare implică o apreciere subiectivă din partea titularului lor.

Acţiunea oblică sau subrogatorie având ca scop aducerea unor valori în patrimoniul debitorului, exercitarea ei este condiţionată nu numai de existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, dar şi de neexercitarea dreptului de către debitor, cât şi de un interes legitim şi serios pe care-1 are creditorul, deoarece dacă debitorul este solvabil o atare acţiune este lipsită de interes.

4. SESIZAREA INSTANŢEI. Cererea de chemare în judecată se formulează de către creditor, care acţionează în numele debitorului său, împotriva terţei persoane, care are calitatea procesuală pasivă de parte pârâtă.

Creditorul nu este obligat să dovedească că este titularul unui titlu executoriu şi nici că ar fi pus în întârziere pe debitor.

De asemenea, nu este nevoie ca debitorul să fie citat în instanţă, dar este recomandabil, pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă.

Deci, fiind vorba de exercitarea dreptului unei alte persoane, se recomandă ca prin cererea de chemare în judecată să se ceară şi citarea acestei persoane, respectiv a debitorului, care poate formula unele apărări, întrucât hotărârea pronunţată de instanţă şi rămasă definitivă îi devine opozabilă şi îl împiedică să tranzacţioneze fraudulos cu pârâtul.

Creditorul reclamant trebuie să precizeze obiectul acţiunii şi să dovedească că sunt îndeplinite condiţiile pentru admisibilitatea acţiunii sale, dovada putând fi făcută prin orice mijloc de probă admis de lege.

Soluţionarea litigiului este de competenţa judecătoriei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul pârâtul (art. 5 C. proc. civ.), iar în cazul unor bunuri mobile (de exemplu, revendicare imobiliară), competenţa aparţine instanţei în a cărei circumscripţie teritorială se află situate bunurile imobile (art. 13 C. proc. civ.).

Dacă este vorba de o datorie provenind din închirierea unor nave preluate în contracte bare-boat, competenţa aparţine tribunalelor, secţia comercială.

Timbrarea acţiunii se face la valoarea obiectului său.

5. JUDECAREA PRICINII ÎN FOND. Acţiunea oblică (subrogatorie. se judecă după normele dreptului comun (art. 125 – 254 C. proc. civ.).

In cadrul dezbaterii judiciare pârâtul, ca şi reclamantul, se poate folosi în apărare de orice mijloc de probă admis de lege. Pârâtul poate opune reclamantului toate apărările şi poate invoca toate excepţiile pe care le-ar fi putut opune debitorului în numele căruia a fost acţionat în judecată.

6. EFECTELE HOTĂRÂRII JUDECĂTOREŞTI. în cazul admiterii acţiunii, chiar dacă aceasta este formulată de un singur creditor, şi sunt mai mulţi, ea profită tuturor creditorilor, pentru că bunul care a format obiectul litigiului este readus în patrimoniul debitorului, sporind gajul general al tuturor creditorilor. în felul acesta, admiterea acţiunii oblice nu favorizează pe creditorul reclamant, căruia nu i se creează un drept de preferinţă faţă de ceilalţi creditori cu privire la bunul readus în patrimoniul debitorului.

De asemenea, admiterea acţiunii nu înseamnă indisponibilizarea bunurilor readuse în patrimoniul debitorului, acesta păstrându-şi dreptul de a administra (de exemplu, închirierea unei suprafeţe locative, sau dreptul de dispoziţie (de pildă, poate vinde sau schimba bunul), cu condiţia să nu încheie acte frauduloase care să diminueze patrimoniul în dauna creditorilor. Dacă, totuşi, debitorul recurge la asemenea acte, de dispoziţie, prin care să-şi micşoreze patrimoniul sau să devină insolvabil, creditorii au la dispoziţie o altă acţiune, numită paulia-nă revocatorie.

Model 2

ACŢIUNEA OBLICĂ (INDIRECTĂ SAU SUBROGATORIE)

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, în numele debitorului meu_, chem în judecată pe pârâtul [3]_şi pe pârâtul_, domiciliaţi în_, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi_ [4]

De asemenea, solicit obligarea ambilor pârâţi la plata cheltuielilor de judecată. [5]

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [6]:_

Temeiul de drept [7]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 974 C. civ. raportat la_

Probe [8]: în dovedirea pretenţiilor solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_____,

precum şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de lei şi

timbrul judiciar de lei. [9]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [10]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Acţiunea oblică este acea acţiune în justiţie pe care creditorul o exercită pentru valorificarea unui drept care aparţine debitorului său, conducând la acelaşi rezultat ca şi în cazul în care debitorul însuşi şi-ar fi valorificat acel drept Natura acţiunii diferă în funcţie de obiectul acesteia: reală, dacă se revendică un imobil sau se cere rezoluţiunea vânzării în numele debitorului-vânzător; personală, dacă se pretind despăgubiri pentru prejudiciul cauzat printr-un fapt ilicit sau pentru neexecutarea ori executarea cu întârziere a unui contract; mixtă, dacă se cere rezoluţiunea unui contract prin care se transmite sau se constituie un drept real imobiliar, cu condiţia ca debitorul reclamantului să nu fie vânzătorul din contractul ce se cere a fi rezolvit.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are creditorul care justifică un interes în valorificarea drepturilor subiective ale debitorului său, cu excepţia celor strict personale.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârâţi) au subiectul pasiv al drepturilor subiective ce se tind a se valorifica prin acţiune (de exemplu cel căruia i se impută încălcarea dreptului de proprietate al debitorului reclamantului, autorul faptei ilicite cauzatoare de prejudicii etc.), precum şi debitorul în numele căruia se porneşte acţiunea, spre a-i fi opozabilă hotărârea.

[4] Obiectul acţiunii. Pe calea acţiunii oblice creditorul poate valorifica orice drept care aparţine debitorului său, cu excepţia celor strict personale, fie nepatrimoniale (drepturile părinteşti, dreptul la stabilirea filiaţiei, drepturile decurgând din starea civilă), fie patrimoniale, dar a căror exercitare implică o apreciere subiectivă din partea titularului lor (cum ar fi dreptul de a cere revocarea unei donaţii pentru ingratitudine) sau care au un obiect neurmăribil (cum ar fi dreptul la pensie de întreţinere, dreptul de abitaţie etc.). Astfel, reclamantul va putea cere obligarea pârâtului să lase debitorului său (celălalt pârât în cauză) în deplină proprietate şi liniştită posesie un imobil al acestuia sau, după caz, rezoluţiunea unui contract de vânzare-cumpărare încheiat între pârâţi, rezilierea unui contract de închiriere încheiat între pârâţi, plata de despăgubiri către debitorul său constând în repararea prejudiciului pe care debitorul debitorului său l-a cauzat acestuia prin fapta sa culpabilă etc.

[5] Cheltuielile de judecată. Apreciem că ambii pârâţi trebuie să suporte cheltuielile de judecată în cazul admiterii acţiunii oblice, deoarece la baza acordării cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a părţii care a provocat procesul, ori nu numai pârâtul în sarcina căruia se stabileşte obligaţia reclamată prin acţiune este în culpă procesuală, ci în aceeaşi situaţie se află şi celălalt pârât, respectiv debitorul reclamantului, care, prin atitudinea sa pasivă, în sensul că nu a acţionat el însuşi pentru protejarea drepturilor sale, l-a determinat pe reclamant să acţioneze în numele său.

[6] Motivele de fapt ale acţiunii diferă în funcţie de obiectul acesteia, fiind, după caz, cele proprii acţiunii în revendicare imobiliară, ale acţiunii în răspundere civilă delictuală sau contractuală, ale acţiunii în rezoluţiunea sau în rezilierea unui contract etc.
Distinct de acestea, se va face menţiune despre îndeplinirea condiţiilor proprii intentării acţiunii oblice şi anume:

a) debitorul este inactiv, adică nu a intentat el însuşi acţiunea pe care o putea intenta; după pornirea acţiunii de către creditor, debitorul o poate prelua, astfel că el devine titularul acţiunii, caz în care creditorul poate totuşi să rămână în proces, alături de debitor, pentru apărararea propriilor interese;

b) creditorul are un interes serios şi legitim pentru intentarea acţiunii, ceea ce este cazul atunci când debitorul este insolvabil;

c) creanţa creditorului trebuie să fie certă, lichidă şi exigibilă, adică existenţa ei să fie neîndoielnică, cuantumul determinat şi să fi ajuns la scadenţă.

[7] Temeiul de drept este dat de art. 974 C. civ. – regula cadru -, care se întregeşte cu dispoziţiile speciale din materia căreia i se circumscrie obiectul acţiunii, de exemplu art. 480 C. civ. pentru acţiunea în revendicare imobiliară, art. 1020-1021 C. civ. pentru rezoluţiune şi reziliere etc.

[8] Probe. Probatoriul diferă în funcţie de obiectul acţiunii, fiind, după caz, cel propriu acţiunii în revendicare imobiliară, acţiunii în răspundere civilă delictuală sau contractuală, acţiunii în rezoluţiune sau reziliere etc.

[9] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru diferă în funcţie de obiectul acţiunii -dacă acesta este evaluabil în bani, taxa judiciară de timbru se calculează la valoare, conform OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial nr. 392 din 29 iunie 2013, iar dacă acesta nu este evaluabil în bani se datorează taxa judiciară de timbru fixă stabilită de aceeaşi lege pentru categoria respectivă de acţiuni.

Timbrul judiciar diferă în funcţie de valoarea obiectului cererii, conform dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[10] Instanţa competentă:

a) teritorial – instanţa competentă diferă în funcţie de natura acţiunii. De exemplu, dacă acţiunea este reală (în revendicare imobiliară sau în rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cerută în numele debitorului-vânzător) instanţa competentă se determină prin aplicarea regulii de competenţă teritorială absolută prevăzută de art. 13 C. proc. civ., iar dacă acţiunea este personală sau mixtă (în răspundere civilă delictuală sau contractuală, în anularea unui contract cu titlu oneros etc.) instanţa competentă se determină prin aplicarea regulii generale de competenţă teritorială prevăzute de art. 5 C. proc. civ. şi, după caz, a regulilor de competenţă teritorială alternativă prevăzute de art. 10C. proc. civ.;

b) material – instanţa competentă diferă după cum acţiunea este sau nu evaluabilă în bani. Dacă acţiunea nu este evaluabilă în bani, competenţa materială aparţine în exclusivitate judecătoriei, iar dacă acţiunea este evaluabilă în bani competenţa materială se împarte între judecătorie şi tribunal, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ., respectiv art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.