Model de acţiune pauliană (revocatorie)

Model 1

DOMNULE PREŞEDINTE,

Subsemnatul(a)_, domiciliat(ă) în_, chem în judecată şi personal la interogatoriu pe pârâţii:

1 ._, domiciliat(ă) în_,

2 ._, domiciliat(ă) în _____, pentru

REVOCAREA (DESFIINŢAREA) CONTRACTULUI DE VÂNZARE-CUMPĂRARE,

autentificat sub nr._, din_, de Notarul public, făcut în dauna intereselor mele de creditor al pârâtului(ei)_, cu consecinţa revenirii bunului în patrimoniul

debitorului(oarei) meu (mele) şi obligarea pârâţilor la cheltuieli de judecată.

Motivele acţiunii:

în fapt, sunt creditorul pârătului(ei) _, care îmi datorează suma

de_lei, dovadă pe care o fac cu_.

Ştiindu-se urmărit(ă), pârâtul(a)_a înstrăinat copârâtului(ei)_bunul

(bunurile) prevăzute în contractul pe care l-au încheiat cu titlu oneros (sau gratuit).

Prin această înstrăinare eu am suferit un prejudiciu actual şi personal, datorită faptului că pârâtul(a) _____ şi-a provocat (sau şi-a mărit) starea de insolvabilitate.

Voi dovedi complicitatea la fraudă a terţului dobânditor, pârâtul(a)_,

care a cunoscut existenţa creanţei mele şi a achiziţionat bunul tocmai pentru a zădărnici încasarea ei.

De aceea, vă rog să admiteţi acţiunea şi să desfiinţaţi contractul atacat, urmând ca bunul (sau bunurile) să revină în patrimoniul debitorului meu_, pentru

a putea fi urmărit(e) în vederea executării creanţei pe care o am împotriva lui.

In drept, îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 975 C. civ., raportat la art. 380 C. proc. civ.

Depun acţiunea în trei exemplare, două pentru a fi comunicate pârâţilor, copia actului prin care îmi dovedesc calitatea de creditor al pârâtului(ei)_, cât

şi copia actului fraudulos încheiat de pârâţi, timbru fiscal în valoare de_lei şi

timbrul judiciar în valoare de_lei.

Data depunerii__

Semnătura_

DOMNULUI PREŞEDINTE AL JUDECĂTORIEI __

Explicaţii teoretice

ACŢIUNEA PAULI ANĂ
1. CONCEPT ŞI REGLEMENTARE

Spre deosebire de acţiunea oblică, care se foloseşte în cazul în care debitorul este inactiv, manifestând pasivitate în exercitarea acţiunilor şi drepturilor sale, acţiunea paulia-nă (numită şi revocatorie) constituie mijlocul procesual prin care creditorul poate ataca în justiţie, în scopul anulării, actele juridice ale debitorului său făcute în frauda drepturilor sale (ale creditorului), deci are drept scop de a înlătura activitatea frauduloasă a debitorului, prin care îşi creează sau îşi sporeşte starea de insolvabilitate.

Ca şi acţiunea oblică, acţiunea pauliană se fundamentează atât pe principiul înscris în dispoziţiile art. 1718 C. civ: „oricine este obligat personal este ţinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile şi imobile, prezente şi viitoare”, adică cu întregul său patrimoniu, asupra căruia se întinde dreptul de gaj general al creditorilor, cât şi pe un alt principiu, acela al executării cu bună-credinţă a contractelor (art. 970 alin. 1 C. civ.).

în cadrul acţiunii pauliene, creditorul acţionează în numele său, având un drept propriu şi individual de a ataca actele juridice făcute în frauda drepturilor sale de către debitor.

Este o acţiune personală directă şi revocatorie, spre deosebire de acţiunea oblică, despre care spuneam că se numeşte şi indirectă sau subrogatorie şi se exercită de creditor în numele debitorului.

Scopul acţiunii pauliene este de a asigura şi păstra integritatea patrimoniului debitorului asupra căruia creditorii au un drept de gaj general, prin desfiinţarea actelor frauduloase pe care debitorul le-ar face în dauna creditorilor săi.

Acţiunea pauliană nu se aplică când este vorba de:

– drepturi personale nepatrimoniale ale debitorului;

– drepturi patrimoniale neurmăribile.

1. SEDIUL MATERIEI. Dreptul creditorilor de a recurge la acţiunea pauliană este reglementat de dispoziţiile art. 975 C. civ. potrivit căruia „ei pot asemenea, în numele lor personal, să atace actele viclene, făcute de debitori în prejudiciul drepturilor lor”.

Legiuitorul a simţit nevoia reglementării acestui drept al creditorilor de a ataca şi a obţine desfiinţarea actelor viclene ale debitorilor lor, pentru că în numeroase situaţii, debitorul, ştiindu-se urmărit de creditor, încearcă să-şi diminueze patrimoniul, uneori ajungând în stare de insolvabilitate, afectând grav interesele creditorilor următori.

Recurgând la această acţiune, creditorii pot ataca toate actele cu titlu oneros sau gratuit făcute de debitor prin care se diminuează patrimoniul său, respectiv dreptul de gaj general pe care-1 au creditorii săi.

2. NATURA JURIDICĂ. Acţiunea pauliană are o configuraţie proprie, scopul său constând în sancţionarea fraudei comisă de debitor.

Este o acţiune personală, nu reală, directă şi revocatorie determinată de dreptul de creanţă pe care-1 are creditorul, chiar dacă prin ea se desfiinţează un drept real, constituit de debitor în favoarea unui terţ, dar în dauna creditorului reclamant.

Aceasta acţiune se deosebeşte de acţiunea oblică, de acţiunea în nulitatea actului juridic, cât şi de acţiunea în răspundere delictuală.

Spre deosebire de acţiunea oblică, care este indirectă şi subrogatorie, creditorul acţionând în numele debitorului pentru valorificarea unui drept al acestuia, în cadrul acţiunii pauliene creditorul acţionează în numele său propriu pentru a ataca actele juridice făcute în frauda drepturilor sale de către debitor.

Faţă de acţiunea în nulitatea actului juridic – care conduce la anularea totală sau parţială a actului, repunerea părţilor în situaţia anterioară, îşi produce efecte faţă de orice persoană, operând întotdeauna rest luto iure dantis resolvitur ius accipientis prin acţiunea pauliană actul fraudulos este revocat (desfiinţat) numai în măsura prejudiciului suferit de creditorul reclamant, cu efect relativ numai faţă de acesta, nu faţă şi de alţi creditori ai aceluiaşi debitor; actul rămâne valabil între părţile care l-au încheiat (debitori şi terţi), iar revocarea operează numai în unele cazuri şi faţă de subdobânditori.

3. CARACTER. Acţiunea pauliană (revocatorie) are un caracter subsidiar. Se justificată numai în ipoteza în care creditorul nu-şi poate realiza creanţa împotriva debitorului, dat fiind că, prin actele frauduloase efectuate, acesta şi-a diminuat substanţial patrimoniul sau chiar a devenit insolvabil, încât creanţa nu mai poate fi executată în întregime sau nici parţial.

4. CONDIŢII. Pentru ca reclamantul să poată triumfa în cadrul acţiunii pauliene trebuie să dovedească existenţa mai multor condiţii, şi anume:

1) Este titularul unei creanţe certe, lichide si exigibile, anterioară actului pe care-1 atacă.

Reclamantul trebuie să facă dovada că este creditorul debitorului având împotriva sa o creanţă ajunsă la scadenţă şi că actul încheiat de debitorul său este fraudulos, scopul fiind diminuarea dreptului de gaj general al creditorilor chirografari şi, cum reclamantul este un asemenea creditor, evident că are dreptul să ceară desfiinţarea unui asemenea act.

Astfel, actul fraudulos de înstrăinare comis în vederea sustragerii unui bun de la confiscare sau urmărire silită este revocabil dacă a fost încheiat după comiterea faptei şi înaintea hotărârii de confiscare şi obligarea la despăgubiri. Intr-un asemenea caz, nu mai este nevoie ca reclamantul să dovedească că are o creanţă certă, anterioară actului fraudulos, din moment ce face dovada că actul atacat s-a încheiat în scopul prejudicierii intereselor sale sau îi sunt prejudiciate asemenea interese;

Prin urmare, promovarea acţiunii revocatorii (pauliene) nu este, întotdeauna, condiţionată de existenţa unui titlu executoriu, respectiv de o hotărâre judecătorească definitivă, investită cu formulă executorie, cu dată anterioară înstrăinării bunului, dat fiind că o asemenea acţiune nu constituie un act de executare.

2) I s-a creat un prejudiciu actual şi personal, prin actul atacat, pentru că debitorul a acţionat cu intenţia de a-şi provoca sau mări starea de insolvabilitate, prejudiciind pe creditor. De aici necesitatea desfiinţării actului făcut de debitor, măsură unică şi necesară în vederea garantării executării creanţei sale, care nu mai poate fi realizată dacă bunul înstrăinat de debitor nu se readuce în patrimoniul acestuia;

3) Frauda debitorului, indiferent că actul este cu titlul oneros sau cu titlu gratuit, dovadă pe care reclamantul o poate face prin orice mijloc de probă admis de lege.

Creditorul poate dovedi că debitorul a acţionat cu intenţie, cu rea-credinţă în frauda drepturilor sale.

Când actul este cu titlu gratuit, dovada existenţei creanţei, stabilirea prejudiciului şi frauda debitorului sunt suficiente pentru admiterea acţiunii pauliene şi desfiinţarea actului,chiar dacă terţul dobânditor a fost de bună-credinţă.

în cazul în care este vorba de un act cu titlu oneros, în afara celor trei condiţii enunţate, creditorul trebuie să mai dovedească complicitatea la fraudă a terţului cu care debitorul a încheiat actul.

4) Complicitatea la fraudă a terţului. Prin„complicitate la fraudă” trebuie înţeles şi dovedit faptul că terţul achizitor a ştiut, la data contractării, că, achiziţionând bunul, mobil sau imobil, aparţinând debitorului, acesta îşi provoacă sau îşi măreşte insolvabilitatea, scopul său fiind de a micşora gajul legal din care creditorul şi-ar fi putut îndestula creanţa sa.

Instanţa are obligaţia să analizeze activitatea terţului în complexitatea ei şi în amănunţime pentru a putea decide în ce măsură a avut cunoştinţă de scopul debitorului de a înstrăina bunul. Convenţia frauduloasă a terţului trebuie dedusă din activitatea pe care el a depus-o, nu din situaţii străine comportării lui.

De la regula că actele care întrunesc cerinţele enunţate pot fi revocate există câteva excepţii, şi anume:

– plata unei datorii de către debitor pe care el o avea fată de un alt creditor;

– efectuarea unui partaj în care creditorul nu a intervenit si nu s-a opus să se facă în lipsa lui;

– actele prin care debitorul refuză să se îmbogăţească, cum ar fi refuzul primirii unei donaţii, nu al unei moşteniri, care poate fi atacat.

5. Cererea de chemare în judecată. Calitate procesuală. Obiect. COMPETENŢĂ. Prescripţie. TlMBRAJ. Punerea în mişcare a acţiunilor civile în revocarea actului fraudulos întocmit de debitor se face prin cererea de chemare în judecată, care trebuie să cuprindă elementele prevăzute de art. 112 C. proc. civ.

Calitatea de reclamant o are creditorul, pârât fiind debitorul şi terţul dobânditor cu care debitorul a încheiat actul fraudulos.

Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie revocarea (desfiinţarea) actului sau contractului încheiat între pârâţi, reclamantul având obligaţia să indice motivele de fapt şi de drept care conduc la dovedirea existenţei condiţiilor de admisibilitate a acţiunii sale.

Competenţa în soluţionarea cererii aparţine judecătoriei în a cărei rază teritorială domiciliază oricare dintre pârâţi, cu recomandarea de a se învesti judecătoria în a cărei rază teritorială domiciliază pârâtul debitor (art. 9 C. proc. civ.). în cazul imobilelor, competenţa aparţine instanţei în circumscripţia căreia se află nemişcătorul (art. 13 C. proc. civ.).

Acţiunea trebuie introdusă în termenul general de prescripţie, care este de 3 ani, prevăzute de dispoziţiile Decretul nr. 167/1958, şi se timbrează la valoarea obiectului actului fraudulos.

6. Efectele HOTĂRÂRII de ADMITERE A ACŢIUNII. Hotărârea de admitere a acţiunii şi de revocare totală sau parţială a actului atacat, dovedit a fi fraudulos, are efect relativ, devenind opozabil numai creditorului reclamant, nu şi faţă de alţi creditori pe care i-ar avea acelaşi debitor.

Actul revocat rămâne valabil între părţile care l-au încheiat.

Revocarea poate fi numai parţială, adică în măsura prejudiciului suferit de creditor, dacă acesta este mai redus decât valoarea bunului (sau bunurilor) care a format obiectul actului juridic, fraudulos revocat.

Terţul dobânditor are dreptul să păstreze bunul şi să despăgubească pe creditor cu suma pe care i-o datorează debitorului, de la care a dobândit bunul, excedentul putând să aparţină terţului subdobânditor.

Model 2

ACȚIUNEA REVOCATORIE (PAULIANĂ)

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_şi pe_, domiciliaţi în_, în calitate de pârâţi, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Revocarea_[4]

încheiat de pârâtul-vânzător în frauda drepturilor mele de creditor al său.

De asemenea, solicit obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [5]:_

Temeiul de drept [6]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 975 C. civ.

Probe [7]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_precum

şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de 73.000 lei şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [8]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [9]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune personală, în realizare, prin care creditorul poate cere revocarea (desfiinţarea) pe cale judecătorească a actelor juridice încheiate de către debitorul său în vederea prejudicierii sale.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are creditorul chirografar care pretinde că debitorul său a încheiat actul juridic atacat pentru a-i frauda interesele.
[3] Calitate procesuală pasivă (pârâţi) au părţile actului juridic atacat, în care dispunătorul este debitorul celui care atacă actul, precum şi subdobânditorul bunului, atunci când bunul a fost înstrăinat de către terţul dobânditor0.

[4] Obiectul acţiunii. în principiu, pe calea acţiunii revocatorii poate fi cerută desfiinţarea oricărui act juridic, cu titlu oneros sau gratuit, prin care debitorul a micşorat gajul general al creditorilor săi, cum ar fi înstrăinări de bunuri (printr-un contract de vânzare-cumpărare, donaţie etc.), cesiuni de drepturi, remiterea de datorii, tranzacţii, acceptarea unei succesiuni insolvabile etc.

Trebuie menţionat că nu pot fi atacate pe calea acţiunii revocatorii: actele prin care debitorul plăteşte pe un alt creditor al său, întrucât prin astfel de acte se micşorează nu numai activul patrimonial, dar şi pasivul patrimonial; actele care reprezintă un refuz de îmbogăţire, cum ar fi neacceptarea unei donaţii, neacceptarea unei moşteniri, deoarece acţiunea revocatorie nu are ca scop aducerea de noi valori în patrimoniul debitorului, ci doar păstrarea acelora care au existat în patrimoniul debitorului şi pe care acesta le-a înstrăinat în mod fraudulos; actele prin care debitorul contractează noi datorii, întrucât prin astfel de acte debitorul nu-şi micşorează activul patrimonial cu efect imediat, ci creează doar riscul unei eventuale insolvabilităţi în viitor, când noile datorii contractate vor deveni exigibile.

De asemenea, nu vor putea fi atacate actele care privesc drepturi personale nepatrimoniale, drepturi patrimoniale care implică o apreciere de ordin subiectiv din partea debitorului sau cele care privesc drepturi patrimoniale neurmăribile.

[5] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) în ce constă actul juridic atacat-,

b) calitatea reclamantului de creditor chirografar al dispunătorului din actul juridic atacat;

c) împrejurările din care rezultă că actul atacat a creat reclamantului-creditor un prejudiciu şi că a fost încheiat în frauda sa de către debitorul său, în sensul că prin respectivul act debitorul-dispunător şi-a creat sau şi-a mărit o stare de insolvabilitate. De exemplu, debitorul a vândut sau a donat singurul bun de valoare ce putea fi supus urmăririi pentru satisfacerea creanţei reclamantului, chiar în momentul declanşării urmăririi silite, cunoscând de la început rezultatul păgubitor al actului faţă de creditor;

d) faptul că reclamantul are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă şi, în principiu, anterioară actului atacat, indiferent dacă acea creanţă este sau nu constată prin titlu executoriu, deoarece acţiunea revocatorie nu este un act de executare, ci doar un mijloc de revocare a unui act prin care se fraudează dreptul de gaj general al creditorilor chirografari, intentat împotriva unui terţ care a profitat de acel act;
e) faptul că actul cu titlu oneros s-a încheiat cu complicitatea la fraudă a terţului cu care a contractat debitorul, ceea ce înseamnă că terţul a cunoscut că prin încheierea actului atacat debitorul a devenit insolvabil. Dacă actul încheiat nu este cu titlu oneros nu se cere condiţia complicităţii la fraudă a terţului cu care a debitorul a contractat.

[6] Temeiul de drept îl reprezintă dispoziţiile art. 975 C. civ.

[7] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu actul juridic ce se cere a fi revocat şi orice alte înscrisuri de natură să dovedească prejudiciul suferit de reclamant, starea de insolvabilitate a debitorului, precum şi creanţa reclamantului;

b) interogatoriul pârâţilor – pe aspectul poziţiei lor subiective la încheierea actului juridic atacat;

c) martori – pe acelaşi aspect ca şi cel vizat de interogatoriu.

[8] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru se stabilește conform OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial nr. 392 din 29 iunie 2013.

Timbrul judiciar este de 3.000 lei, conform art. 3 alin. (1) dinO.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[9] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul sau reşedinţa oricăruia dintre pârâţi, conform art. 9 raportat la art. 5 C. proc. civ.;

b) material – instanţa competentă este judecătoria sau tribunalul, după cum valoarea obiectului litigiului este de până la 1 miliard de lei sau peste această valoare, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ., respectiv art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.