MODEL DE ACŢIUNE PENTRU UZUCAPIUNEA DE SCURTĂ DURATĂ (DE LA 10 LA 20 DE ANI)

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Constatarea dobândirii de către mine a dreptului de proprietate

asupra imobilului compus din_, situat în_, prin efectul uzucapiunii de scurtă durată.

De asemenea, solicit obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 1895-1899 C. civ.

Probe [6]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de_lei şi timbrul judiciar de_lei. [7]

Semnătura,

Domnului preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [8]

Explicaţii teoretice

[1] Natura juridică. Uzucapiunea sau prescripţia achizitivă este un mod de dobândire a dreptului de proprietate sau a altui drept real (dezmembrământ al dreptului de proprietate) prin posedarea neîntreruptă a unui lucru pe timpul fixat de lege.

Acţiunea în uzucapiune este o acţiune reală.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are orice persoană care pretinde posedarea cu bună-credinţă a unui imobil, în temeiul unui just titlu.
[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are adevăratul proprietar al imobilului cu privire la care se invocă uzucapiunea.

[4] Motivele de fapt. Se va menţiona îndeplinirea în persoana reclamantului a condiţiilor uzucapiunii de scurtă durată, şi anume:

a) posesia să se întemeieze pe un just titlu sau pe o justă cauză, adică pe un titlu translativ de proprietate (cum ar fi un contract de vânzare-cumpărare, de schimb, tranzacţie, hotărâre judecătorească ce constată o convenţie translativă dintre părţile procesului, act de adjudecare etc.) care provine de la altcineva decât adevăratul proprietar.

Un titlu nul absolut nu poate servi ca bază a uzucapiunii de 10-20 de ani [art. 1897 alin. (2) C. civ.], pe când un titlu anulabil (lovit de nulitate relativă) poate fi invocat drept just titlu împotriva oricăror persoane, cu excepţia celor care au dreptul să invoce nulitatea relativă [art. 1897 alin. (3) C. civ.]; chiar şi împotriva acestora din urmă, titlul anulabil poate fi invocat drept just titlu după expirarea termenului de prescripţie de 3 ani pentru exercitarea acţiunii în nulitate relativă.

întrucât justul titlu este un titlu translativ de proprietate, în practica judiciară s-a decis că nu au o asemenea valoare: convenţiile de locaţiune, depozit, comodat; hotărârile judecătoreşti declarative, cu excepţia hotărârii prin care s-a luat act de tranzacţia părţilor, a hotărârii care constată o convenţie translativă dintre părţile procesului şi a hotărârii care să ţină Ioc de act de vânzare-cumpărare (aceste trei categorii de hotărâri pot, deci, să servească drept just titlu); convenţiile de împărţeală; certificatul de moştenitor etc.

b) posesia să fie de bună-credinţă, ceea ce înseamnă că posesorul a avut, la momentul dobândirii, credinţa că a dobândit de la adevăratul proprietar (art. 1898 C. civ.). Potrivit art. 1899, buna-credinţă se prezumă;

c) posesia să se fi exercitat în tot timpul prevăzut de lege, şi anume: cel puţin 10 ani dacă adevăratul proprietar locuieşte în circumscripţia teritorială a aceluiaşi tribunal judeţean unde se află bunul imobil cu privire la care se invocă uzucapiunea, respectiv cel puţin 20 de ani dacă adevăratul proprietar locuieşte în circumscripţia teritorială a altui tribunal judeţean decât cel în circumscripţia căruia se află bunul (art. 1895 C. civ.).

în cazul în care adevăratul proprietar a locuit un timp în raza aceluiaşi tribunal unde este situat imobilul şi un timp în raza altui tribunal, termenul uzucapiunii scurte se calculează după regula stabilită de art. 1896 C. civ., în sensul că la numărul anilor cât proprietarul a locuit în raza aceluiaşi tribunal în care se află imobilul (ani de prezenţă) se adaugă un număr dublu de ani din ceea ce rămăsese la anii de prezenţă ca să fie zece, cât el locuieşte în circumscripţia altui tribunal. Pentru calcularea cu uşurinţă a termenului uzucapiunii scurte în cazul în care adevăratul proprietar a locuit un timp în raza aceluiaşi tribunal unde este situat imobilul şi un timp în raza altui tribunal se poate folosi următoarea formulă matematică: n + 2 x (10 – n), unde „n” reprezintă numărul anilor de prezenţă a adevăratului proprietar în raza aceluiaşi tribunal unde este situat imobilul. De exemplu, dacă adevăratul proprietar a locuit 5 ani în raza tribunalului de la locul situării imobilului şi apoi s-a mutat în raza altui tribunal, termenul uzucapiunii scurte va fi de 15 ani [ 5 + 2 x (10-5) ].

[5] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 1895-1899 C. civ.

[6] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu justul titlu, respectiv actul translativ de proprietate încheiat de reclamant cu o altă persoană decât adevăratul proprietar;

b) interogatoriul pârâtului – pe aspectul momentului desesizării sale de imobil şi al intrării acestuia în posesiunea reclamantului;

c) martori – pe acelaşi aspect ca şi cel vizat de interogatoriu;

d) expertiză tehnică imobiliară – pentru identificarea imobilului sub aspectul amplasamentului, al componenţei, al laturilor şi vecinătăţilor.

[8] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru se calculează la valoarea imobilului cu privire la care poartă acţiunea, potrivit art. 6 alin. (1) lit. a) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare®.

Timbrul judiciar diferă în funcţie de valoarea obiectului pricinii, conform art. 3 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare’0.

[9] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa în circumscripţia căreia se situează imobilul, conform art. 13 C. proc. civ. (competenţă teritorială exclusivă);

b) material – instanţa competentă este judecătoria sau tribunalul, după cum valoarea obiectului pricinii este de până la 1 miliard lei sau peste această valoare, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ., respectiv art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.