MODEL DE ACŢIUNE POSESORIE GENERALĂ (ÎN COMPLÂNGERE)

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în-, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Obligarea pârâtului la_[4]

De asemenea, solicit obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [5]:_

Temeiul de drept [6]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 674 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 1846 şi art. 1847 C. civ.

Probe [7]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de 183.000 lei şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [8]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei [9]

Explicaţii teoretice

[ 1 ] Natura juridică. Acţiunea posesorie, sub ambele sale forme, este o acţiune reală imobiliară prin care se urmăreşte apărarea posesiei, ca simplă stare de fapt, împotriva oricărei tulburări, ea putând fi folosită fie pentru păstrarea posesiei, fie pentru redobândirea acesteia în cazul în care a fost pierdută0.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are posesorul care pretinde tulburarea sa de către o altă persoană în exercitarea stăpânirii de fapt asupra unui bun; în mod excepţional, se admite că şi detentorul precar poate folosi acţiunea posesorie, cu excepţia cazului în care tulburătorul este cel pentru care deţine (art. 676 C. proc. civ.).

Practic, acţiunile posesorii pot fi folosite de proprietar şi de titularii altor drepturi reale, cum ar fi titularii dezmembrămintelor dreptului de proprietate – uzufruct, uz, abitaţie, superficie, precum şi de titularii servituţilor continue şi aparente [art. 675 C. proc. civ.].

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are persoana căreia i se impută tulburarea posesiei de care se bucură o altă persoană.

[4] Obiectul acţiunii. Pe calea acţiunii posesorii reclamantul poate solicita instanţei obligarea pârâtului fie ia încetarea actelor de tulburare a posesiei asupra imobilului său, fie la lăsarea liberă a posesiei imobilului de care a fost deposedat.

[5] Motivele de fapt. Se vor menţiona şi argumenta condiţiile acţiunii posesorii generale:

a) faptul că pârâtul a săvârşit acte de tulburare sau de deposedare a reclamantului de bunul stăpânit în fapt de acesta. Tulburarea şi deposedarea pot fi de fapt sau de drept.

Tulburarea de fapt se realizează prin executarea unor lucrări pe terenul posedat de o altă persoană, prin însuşirea fructelor, prin ocuparea unei porţiuni din acest teren, prin executarea unor îngrădiri etc., iar tulburarea de drept se realizează prin acte juridice de contestare a posesiei, cum ar fi notificarea prin care pârâtul solicită chiriaşului să-i fie lui plătită chiria bunului şi nu locatorului (posesorul cu care contractul a fost încheiat) etc.

Deposedarea înseamnă pierderea completă a posesiei, la care se ajunge prin utilizarea unor mijloace de fapt, dar şi de drept de către uzurpator; deposedarea este de fapt atunci când, de exemplu, în lipsa proprietarului, pârâtul se instalează în locuinţa acestuia, pretinzându-se în drept de a o stăpâni ca proprietar, sau când pârâtul culege de pe câmp recolta posesorului, comportându-se ca posesor al terenului, iar deposedarea este de drept atunci când, de exemplu, s-a pus în executare o hotărâre judecătorească pronunţată într-un proces în care posesorul nu a fost parte sau un contract de vânzare la care posesorul nu a fost parte etc.
b) faptul că nu a trecut un an de la tulburarea sau deposedarea reclamantului de către pârât (termenul de un an este un termen de prescripţie51);

c) faptul că, înainte de data tulburării sau deposedării, reclamantul a posedat bunul cel puţin un an; în cazul în care reclamantul nu a posedat un an întreg, el poate să unească posesia sa cu posesia autorului său, invocând joncţiunea posesiilor pe temeiul art. 1860 C. civ.;

d) posesiunea exercitată de reclamant a fost utilă, adică neviciată. în acest sens se va arăta că reclamantul a posedat bunul în mod continuu, fără intermitenţe anormale, în mod paşnic, public şi sub nume de proprietar, adică pentru sine şi nu pentru altul, fiind neechivocă stăpânirea pentru sine, altfel spus că posesiunea sa nu a fost afectată de viciile discontinuităţii, violenţei, clandestinităţii sau precarităţii (art. 1847 C. civ.) şi nici nu a fost echivocă.

[6] Temeiul de drept este dat de dispoziţiile art. 674 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 1846-1847 C. civ.

[7] Probe:

a) interogatoriul pârâtului – pe aspectul actelor exercitate asupra posesiunii reclamantului (acte de tulburare sau de deposedare);

b) martori – pe aspectul posesiunii exercitate de reclamant şi al tulburării sau deposedării sale de bun.

[8] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 183.000 lei (la nivelul anului 2005), conform art. 3 lit. j) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare.

Timbrul judiciar este de 3.000 lei, conform art. 3 alin. (1) dinO.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[9] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa în circumscripţia căreia se situează imobilul, potrivit art. 13 C. proc. civ. (competenţă teritorială absolută);

b) material – instanţa competentă este judecătoria, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ.