MODEL DE CERERE DE RIDICARE A MĂSURILOR ASIGURĂTORII
Domnule Preşedinte, [1]
Subsemnatul [2]_ . domiciliat în_, solicit ca în contradictoriu cu intimatul [3]_ _, domiciliat în_, să dispuneţi
Ridicarea sechestrului asigurător/popririi asigurătorii
instituit(ă) de această instanţă prin încheierea dată în camera de consiliu
la data de_, asupra următoarelor_(bunuri/sume
de bani/titluri de valoare etc.) [4]
Motivele cererii sunt următoarele:
Motivele de fapt [5]:_
Temeiul de drept [6]: îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile_
Probe [7]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probei cu înscrisuri.
Anexez alăturat copii certificate de pe următoarele înscrisuri
_, precum şi taxa judiciară de timbru de 91.000 lei şi timbrul
judiciar de 1.500 lei. [8]
Semnătura,
Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [9]
Explicaţii teoretice
[1] Natură juridică. Cererea de ridicare a măsurilor asigurătorii este mijlocul procedural pus la îndemâna debitorului pentru a pune capăt indisponibilizării bunurilor sau efectelor sale, fie prin oferirea altor garanţii de realizare a creanţei pretinse de creditor, fie din cauze imputabile însuşi creditorului, a cărui cerere a fost, în mod irevocabil, anulată, respinsă sau perimată ori la care acesta a renunţat.
[2] Calitate procesuală activă are debitorul împotriva căruia s-a formulat cererea de sechestru asigurător sau, după caz, de poprire asigurătorie.
[3] Calitate procesuală pasivă are creditorul – titular al cererii de sechestru asigurător sau, după caz, al cererii de poprire asigurătorie. în cererea de poprire are această calitate şi terţul poprit, căruia încheierea de ridicare a popririi trebuie să-i fie opozabilă.
[4] Obiectul cererii. Se va individualiza, prin număr şi dată, încheierea prin care s-a luat măsura asigurătorie a cărei ridicare se solicită şi se vor enumera bunurile astfel indisponibilizate.
[5] Motivele de fapt. Se va menţiona, după caz, în funcţie de temeiul de drept al cererii, care sunt garanţiile – reale sau personale – oferite de debitor în scopul asigurării executării creanţei pretinse de creditor (art. 594 C. proc. civ.) sau se va invoca faptul că cererea principală, în temeiul căreia a fost încuviinţată măsura asigurătorie, a fost anulată, respinsă sau perimată prin hotărâre irevocabilă ori cel care a făcut-o a renunţat la judecata acesteia potrivit art. 246 C. proc. civ. sau la dreptul pretins potrivit art. 247 C. proc. civ. (art. 595 C. proc. civ.).
[6] Temeiul de drept îl constituie, după caz, art. 594 sau art. 595 C. proc. civ. Primul text se va invoca atunci când debitorul oferă garanţii creditorului că-şi va executa obligaţia de plată a creanţei în momentul în care aceasta va fi constată prin hotărâre judecătorească definitivă, iar cel de-al doilea se va invoca atunci când se pretinde că acţiunea principală a fost anulată, respinsă sau perimată prin hotărâre irevocabilă ori stinsă prin renunţarea reclamantului la judecată sau la dreptul pretins.
[7] Probe. De regulă, pentru aspectele ce se tind a fi dovedite într-o cerere de ridicare a măsurilor asigurătorii sunt suficiente înscrisurile; în cadrul acestei probe se poate solicita şi ataşarea dosarului în care s-a pronunţat încheierea de admitere a măsurii asigurătorii.
Se vor nominaliza înscrisurile depuse, dintre care obligatorii sunt încheierea prin care s-a luat măsura asigurătorie şi, după caz, orice înscris care constată garanţiile oferite de debitor creditorului său ori hotărârea dată în cererea principală.
[8] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 91.000 lei (la nivelul anului 2005), iar timbrul judiciar este de 1.500 lei, fiind prevăzute de art. 3 lit. e) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv de art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.
[9] Instanţa competentă. Având în vedere că cererea de ridicare a măsurilor asigurătorii este o cerere incidentală, instanţa competentă material şi teritorial să o judece este cea care s-a pronunţat în fond asupra cererii de luare a măsurilor asigurătorii, conform regulii accesorium sequitur principale, consacrată de art. 17 C. proc. civ.