MODEL DE DECLARAŢIE DE APEL FĂRĂ MOTIVE
DECLARAŢIE DE APEL FĂRĂ MOTIVE
Domnule Preşedinte, [1]
Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de_(reclamant sau, după caz, pârât, intervenient) în dosarulnr._./___ al acestei instanţe, soluţionat în contradictoriu cu pârâtul[3]_, domiciliat în_, şi cu_(intervenientul, dacă o asemenea parte a figurat în proces)_, domiciliat în_, în termen legal [4]
Declar apel
împotriva sentinţei civile nr. [5] / pronunţată în acest dosar, pe care o consider nelegală şi netemeinică.
Conform art. 288 C. proc. civ., vă rog să înaintaţi apelul împreună cu dosarul de fond la instanţa competentă. [6]
Motivele apelului le voi depune până la prima zi de înfăţişare, conform art. 287 alin. (2) teza a ll-a C. proc. civ. [7]
Anexez: copii de pe prezenta cerere în numărul de exemplare corespunzător pentru comunicarea către intimaţi, precum şi chitanţa
de plată a taxei judiciare de timbru de_lei şi timbrul judiciar de_lei. [8]
Semnătura,
Domnului Preşedinte al Tribunalului/ Curţii de Apel [9]
Explicaţii
[1] Natura juridică. Apelul este ocale de atac ordinară, de reformare, comună, devolutivă şi suspensivă de executare, prin care partea interesată sau procurorul poate obţine, pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, anularea sau schimbarea hotărârii date în primă instanţă.
[2] Calitate procesuală activă (apelant) poate avea oricare dintre părţile care au pierdut procesul, succesorii în drepturi ai acestora, persoanele sau organele cărora legea le recunoaşte legitimare procesuală activă alături de titularii drepturilor, atunci când au sesizat instanţa de fond, cum ar fi, de exemplu, autoritatea tutelară, atunci când a introdus ea cererea de chemare în judecată, precum şi procurorul, indiferent cine a fost titularul cererii de chemare în judecată [ art. 45 alin. (5) C. proc. civ. ].
[3] Calitate procesuală pasivă (intimat) au celelalte părţi din proces sau, după caz, succesorii lor în drepturi, care nu au declarat apel.
[4] Termenul de apel. Ca regulă generală, art. 284 alin. (1) C. proc. civ., prevede că termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Derogări de la această regulă generală se întâlnesc, de exemplu, în materia divorţului, unde termenul de apel este de 30 de zile de la comunicare [art. 619 alin. (1) C. proc. civ. ], în materia desenelor şi modelelor industriale, unde termenul de apel împotriva hotărârii motivate a Comisiei de reexaminare este de 3 luni de la comunicare [art. 28 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale, republicată ], în materia mărcilor şi indicaţiilor geografice, unde termenul de apel împotriva hotărârii motivate a Comisiei de reexaminare este de 30 de zile de la comunicare [art. 81 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice] etc.
De asemenea, legea prevede şi derogări privind momentul de la care curge termenul de apel, spre exemplu art. 336 C. proc. civ. în materia procedurii necon-tencioase prevede că termenul curge de la pronunţare, pentru cei care au fost de faţă, şi de la comunicare, pentru cei care au lipsit; art. 62 alin. (3) din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, precum şi art. 54 alin. (3) din Legea nr. 59/1934 asupra cecului prevăd un termen de 15 zile de la pronunţare pentru exercitarea apelului împotriva hotărârii pronunţate asupra opoziţiei.
Trebuie semnalat, în legătură cu momentul de Ia care curge termenul de apel, că art. 284 alin. (3) şi (4) consacră două cazuri de echivalenţă, asimilând comunicării hotărârii făcute în vederea exercitării apelului comunicarea acesteia o dată cu somaţia de executare şi depunerea cererii de apel înainte de a se comunica hotărârea, termenul curgând de la data comunicării în vederea executării sau de la data depunerii cererii de apel. La aceste cazuri, specifice apelului şi recursului, se adaugă şi unul general, prevăzut de art. 102 alin. (2) C. proc. civ., în sensul căruia termenul de apel va începe să curgă şi împotriva părţii care a cerut comunicarea hotărârii către adversar, de la data când a cerut-o.
Sub aspectul modului de calcul, termenul de apel, ca orice termen pe zile, este supus regulii de calcul ,,pe zile libere” , prevăzută de art. 101 alin. (1) C. proc. civ., neintrând la socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit (practic, 15 zile libere înseamnă de fapt 17 zile, calculate începând cu data comunicării hotărârii apelate). De asemenea, potrivit alin. (5) al art. 101 C. proc. civ., în cazul în care termenul se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până sfârşitul primei zile de lucru următoare.
Termenul de apel este susceptibil de întrerupere, care operează prin moartea părţii care are interes să facă apel sau prin moartea mandatarului căruia i s-a făcut comunicarea hotărârii (art. 285 şi art. 286 C. proc. civ.).
Termenul de apel fiind un termen legal imperativ, în caz de nerespectare atrage sancţiunea decăderii. însă, partea care l-a pierdut poate cere repunerea în termen în condiţiile art. 103 C. proc. civ., urmând să dovedească faptul că a fost împiedicată să exercite în termenul legal calea de atac dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
[5] Obiectul apelului. Potrivit art. 282 C. proc. civ., obiectul apelului îl constituie hotărârile date în primă instanţă de judecătorie şi tribunal, indiferent de soluţia pronunţată, dacă prin ele instanţa s-a dezînvestit cu totul de soluţionarea pricinii, precum şi încheierile premergătoare, afară de cele sustrase de lege exerciţiului oricărei căi de atac, cum ar fi încheierile de admitere sau de respingere a cererii de abţinere, precum şi cea de admitere a recuzării [art. 34 alin. (1) C. proc. civ.].
încheierile prin care nu s-a întrerupt cursul judecăţii se pot ataca cu apel numai o dată cu hotărârea de fond, iar cele prin care s-a întrerupt cursul judecăţii se pot ataca separat.
De asemenea, nu pot fi atacate cu apel hotărârile pe care legea le declară fără drept de apel (spre exemplu art. 247 sau art. 273 C. proc. civ.) sau prevede că împotriva lor se exercită recursul (art. 22, art. 253, art. 366 C. proc. civ.).
[6] Instanţa competentă să judece apelul este fie tribunalul, în cazurile expres prevăzute de lege, conform art. 2 pct. 2 C. proc. civ., fie curtea de apel, instanţă cu plenitudine de competenţă în materia apelului, conform art. 3 pct. 2 C. proc. civ.
[7] Motivele apelului. Potrivit art. 287 alin. (1) pct. 3 şi 4 C. proc. civ., cererea de apel va cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul, respectiv dovezile invocate în susţinerea apelului. Alineatul al doilea al aceluiaşi articol prevede aceste cerinţe sub sancţiunea decăderii, afară de cazul în care ele sunt împlinite până cel mai târziu la prima zi de înfăţişare, ceea ce face ca, în practică, cele mai multe cereri de apel să nu cuprindă şi motivele, care sunt depuse separat, până la prima zi de înfăţişare.
Dacă motivele de apel nu au fost depuse până la prima zi de înfăţişare, apelantul este decăzut din acest drept, dar apelul nu va fi respins ca nemotivat, ci instanţa se va pronunţa, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanţă, conform art. 292 alin. (2) C. proc. civ.
[8] Timbrajul.
8.1. Taxa judiciară de timbru este de 50% din taxa datorată pentru cererea sau acţiunea neevaluabilă în bani, soluţionată de prima instanţă, iar în cazul cererilor şi acţiunilor evaluabile în bani, taxa este de 50% din cea datorată la suma contestată prin motivele de apel – art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin excepţie, art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 prevede că se timbrează cu o sumă fixă – 37.000 lei (Ia nivelul anului 2005) – cererea de exercitare a apelului împotriva următoarelor hotărâri: încheierea de scoatere în vânzare a bunurilor în acţiunea de partaj; încheierea de suspendare a judecării cauzei; hotărârea de dezînvestire; hotărârea de anulare a cererii ca netimbrată sau nesemnată; hotărârea prin care s-a respins cererea ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru judecat.
8.2. Timbrul judiciar este de 1.500 lei în cazul cererilor neevaluabile în bani [art. 3 alin. (1) din O.G. nr.32/1995, cu modificările şi completările ulterioare], iar în cazul celor evaluabile în bani timbrul judiciar diferă în funcţie de valoarea acestora, după distincţiile făcute de art. 3 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă: 15.000 lei pentru o valoare cuprinsă între 1.000.000 şi 10.000.000 lei, 30.000 lei pentru o valoare cuprinsă între 10.000.000 lei şi 100.000.000 lei şi 50.000 lei pentru o valoare de peste 100.000.000 lei.
[9] Cererea de apel se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii, conform art. 288 alin. (2) C. proc. civ.