Acţiune în realizarea dreptului
acţiune în realizarea dreptului, acţiunea civilă prin care reclamantul pretinde obligarea pârâtului la respectarea dreptului subiectiv ce i-a fost încălcat, iar dacă aceasta nu mai este posibil, obligarea lui la despăgubiri pentru prejudiciul suferit. Sunt a.r.: acţiunea în revendicare, acţiunea în pretenţii băneşti, acţiunea pentru predarea unui legat etc. în ceea ce priveşte acţiunea în nulitatea unui act juridic, uneori, în doctrină şi în jurisprudenţă se afirmă că nulitatea absolută a unui act juridic se constată, întrucât nulitatea absolută ar opera în puterea legii, din chiar momentul încheierii actului juridic, iar instanţa doar o constată, fără să facă o apreciere proprie, pe când nulitatea relativă este supusă aprecierii instanţei, care o pronunţă; într-o altă opinie, acţiunea prin care se solicită declararea nulităţii absolute a unui act juridic (ca şi cererea în declararea nulităţii relative) este o a.r., iar nu în constatare, întrucât, neexistând nulităţi de drept, indiferent de felul nulităţii, instanţa verifică existenţa sau inexistenţa cauzei de nulitate absolută sau relativă şi, dacă este cazul, va pronunţa nulitatea, deci va anula actul juridic. în legătură cu această problemă, prin decizia nr. 101/1970, fostul Tribunal Suprem a statuat: „Acţiunea în nulitatea unui act juridic este o a.r. deoarece prin constatarea sau pronunţarea nulităţii actului se produce în fapt o modificare a raporturilor juridice dintre părţi, acestea fiind puse într-o altă situaţie juridică decât aceea pe care o aveau înainte de anularea acestuia; ea nu este, deci, o acţiune în constatare a existenţei sau inexistenţei unui drept, adică o acţiune în confirmare”.