Acţiune în realizarea dreptului

Acţiune în realizarea dreptului

acţiune în realizarea dreptului, acţiunea civilă prin care reclamantul pretinde obligarea pârâtului la respectarea dreptului subiectiv ce i-a fost încălcat, iar dacă aceasta nu mai este posibil, obligarea lui la despăgubiri pentru prejudiciul suferit. Sunt a.r.: acţiunea în revendicare, acţiunea în pretenţii băneşti, acţiunea pentru predarea unui legat etc. în ceea ce priveşte acţiunea în nulitatea unui act juridic, uneori, în doctrină şi în jurisprudenţă se afirmă că nulitatea absolută a unui act juridic se constată, întrucât nulitatea absolută ar opera în puterea legii, din chiar momentul încheierii actului juridic, iar instanţa doar o constată, fără să facă o apreciere proprie, pe când nulitatea relativă este supusă aprecierii instanţei, care o pronunţă; într-o altă opinie, acţiunea prin care se solicită declararea nulităţii absolute a unui act juridic (ca şi cererea în declararea nulităţii relative) este o a.r., iar nu în constatare, întrucât, neexistând nulităţi de drept, indiferent de felul nulităţii, instanţa verifică existenţa sau inexistenţa cauzei de nulitate absolută sau relativă şi, dacă este cazul, va pronunţa nulitatea, deci va anula actul juridic. în legătură cu această problemă, prin decizia nr. 101/1970, fostul Tribunal Suprem a statuat: „Acţiunea în nulitatea unui act juridic este o a.r. deoarece prin constatarea sau pronunţarea nulităţii actului se produce în fapt o modificare a raporturilor juridice dintre părţi, acestea fiind puse într-o altă situaţie juridică decât aceea pe care o aveau înainte de anularea acestuia; ea nu este, deci, o acţiune în constatare a existenţei sau inexistenţei unui drept, adică o acţiune în confirmare”.

A.r. este şi cererea prin care se solicită instanţei pronunţarea rezoluţiunii sau rezilierii unui contract sina-iagmatic; dacă însă părţile au prevăzut în contract un pact comisoriu de gradul II, III sau IV, atunci nu ar mai fi vorba de o a.r., ci în constatare, întrucât instanţa va constata existenţa unei neexecutări culpabile, validitatea pactului comisoriu şi corecta sa aplicare de către partea îndreptăţită, respectiv instanţa va constata că a operat rezoiuţiunea sau, după caz, rezilierea, în baza pactului comisoriu. Specific a.r. este că hotărârea judecătorească poate fi pusă în executare pe cale silită [sin. acţiune în adjudecare; acţiune în condamnare; acţiune în executare]

ACŢIUNE ÎN REALIZARE, este dreptul comun în materie; prin această acţiune, reclamantul solicită ca pârâtul să fie obligat să-i recunoască un drept subiectiv civil sau să fie obligat la plata unei despăgubiri. în practica judiciară, sunt cele mai frecvente (De ex.: revendicare, cereri prin care se solicită plata unor sume de bani, cereri prin care se solicită îndeplinirea unor obligaţii contractuale, cereri pentru anularea unor contracte etc.).

Lasă un comentariu