Acţiune în revocarea legatelor
acţiune în revocarea legatelor, acţiune personală prin care se urmăreşte readucerea în patrimoniul succesoral a bunului care a făcut obiectul legatului, în cazurile în care legatarul săvârşeşte, în mod culpabil, una din faptele limitativ prevăzute de lege, în prezenţa cărora este permisă o astfel de revocare. 1) Fapta ce justifică revocarea poate fi săvârşită anterior sau ulterior deschiderii moştenirii, după caz, dar indiferent de această împrejurare, revocarea poate fi pronunţată de către instanţă numai după moartea testatorului. 2) Revocarea judecătorească a legatelor are corespondent în instituţia nedemnităţii succesorale din materia devoluţiunii legale a moştenirii, iar cazurile în care poate avea loc sunt, în principiu, cele care legitimează revocarea donaţiilor. Aceste cazuri sunt: neîndeplinirea sarcinilor instituite de testator şi ingratitudinea legatarului. A) Cât priveşte revocarea pentru neîndeplinirea sarcinii de care este afectat legatul, aceasta presupune promovarea unei acţiuni în justiţie de către persoanele care, în caz de admitere, urmează să beneficieze de efectele revocării. Pot justifica un interes în acest sens: moştenitorii legali, legatarii universali sau cu titlu universal, chiar şi cei cu titlu particular, şi chiar creditorii acestora. Terţul beneficiar al sarcinii nu poate cere revocarea, neavând niciun interes în acest sens, cu excepţia cazului când are şi calitatea de succesibil al defunctului, iar în această din urmă calitate, revocarea îi profită, legatul ce-i revine fiind mai valoros decât sarcina stipulată în favoarea sa. Acţiunea în revocare pentru neîndeplinirea sarcinii se prescrie în termenul general de prescripţie de 3 ani. Prescripţia începe să curgă de la data stabilită pentru executarea sarcinii, iar dacă o astfel de dată nu este stabilită, momentul iniţial al prescripţiei va coincide cu data naşterii raportului de drept care, în acest caz, este data deschiderii moştenirii. In toate cazurile, instanţa va verifica dacă neexecu-tarea sarcinii este suficient de gravă pentru a legitima revocarea. Atunci când sarcina a fost executată parţial, instanţa poate hotărî revocarea parţială, iar dacă sarcina a fost executată cu întârziere, poate acorda un termen de graţie. Revocarea, întemeindu-se pe culpa legatarului, în principiu, nu va putea fi decisă dacă legatarul probează că neexecutarea sarcinii nu îi este imputabilă, ci se datorează cazului fortuit sau de forţă majoră. Testatorul are însă libertatea să înlăture printr-o dispoziţie expresă a testamentului, posibilitatea promovării acţiunii în revocare pentru neîndeplinirea sarcinii, păstrând pentru persoana interesată numai calea acţiunii în executare. Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 930 C. civ. coroborat cu art. 830 C. civ. B) Revocarea pentru ingratitudinea legatarului poate fi pronunţată ca urmare a săvârşirii de către legatar a următoarelor fapte: a) în timpul vieţii testatorului, legatarul a săvârşit atentat la viaţa testatorului, delicte, cruzimi sau injurii grave la adresa lui; b) după moartea testatorului, legatarul aduce injurie gravă memoriei acestuia. Revocarea pentru ingratitudine este guvernată, în principiu, de regulile aplicabile revocării donaţiilor. Acţiunea în revocarea legatului poate fi promovată după deschiderea moştenirii, de persoanele interesate, care, în caz de admitere a ei, urmează să profite de efectele revocării.