Acţiune pentru ridicarea interdicţiei
acţiune pentru ridicarea interdicţiei, acţiune civilă prin care se tinde a se demonstra că nu mai subzistă temeiurile care au justificat luarea măsurii de ocrotire a interdicţiei judecătoreşti şi, implicit, inutilitatea acestei măsuri, asupra căreia instanţa trebuie să revină. Calitate procesuală activă are orice persoană interesată, respectiv cel pus sub interdicţie, prin tutorele acestuia, rudele sau persoanele apropiate interzisului, administratorii, locatarii imobilului în care acesta locuieşte, autoritatea tutelară de la domiciliul interzisului, precum şi procurorul, în temeiul art. 45 alin. (1) C. proc. civ.
Calitate procesuală pasivă are interzisul judecătoresc; în cazul în care acţiunea este pornită de interzis, nu există persoană cu calitate procesuală pasivă. în calitate de participant la proces (şi nu de parte) va fi citată autoritatea tutelară de la domiciliul interzisului, în afară de cazul în care chiar aceasta a solicitat ridicarea interdicţiei. Instanţa competentă este judecătoria de la domiciliul sau reşedinţa interzisului judecătoresc. Temeiul de drept îl reprezintă dispoziţiile art. 151 C. fam. coroborate cu dispoziţiile art. 30-35 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice.