Admisibilitatea expertizei
admisibilitatea expertizei, expresie prin care se desemnează condiţiile în prezenţa cărora judecătorul poate încuviinţa administrarea probei prin rapoartele de expertiză. Potrivit legii, dacă pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti, va numi, la cererea părţilor sau din oficiu, unul sau trei experţi, stabilind prin încheiere punctele asupra cărora urmează să se pronunţe şi termenul în care trebuie să se efectueze expertiza. Astfel, dacă pentru lămurirea unor împrejurări de fapt sunt necesare cunoştinţe de specialitate, instanţa poate să dispună efectuarea unei expertize. Obiectul expertizei îl constituie împrejurările de fapt asupra cărora expertul trebuie să îşi exprime părerea, să dea lămuriri sau să le constate ca specialist, împrejurări care au legătură cu obiectul pricinii şi ajută la soluţionarea acesteia. Expertiza nu poate avea ca obiect lămurirea unei probleme de drept; excepţie face situaţia când este necesară stabilirea conţinutului legii străine, caz în care legea face referire la „atestări obţinute de la organele statului care au edictat-o” şi la „avizul unui expert”. Instanţa va dispune efectuarea unei expertize dacă apreciază că aceasta este concludentă.