Arbitraj

arbitraj, modalitate alternativă de soluţionare a litigiilor, prin intermediul arbitrilor, pe cale extrajudiciară, fără a recurge la concursul instanţelor judecătoreşti. Persoanele care au capacitatea deplină de exerciţiu al drepturilor pot conveni să soluţioneze pe calea a. litigiile patrimoniale dintre ele, în afară de acelea care privesc drepturi asupra cărora legea nu permite a se face tranzacţie (art. 340 C.proc.civ.). A. se organizează şi se desfăşoară potrivit convenţiei arbitrale. A. poate fi încredinţat, prin convenţia arbitrală, uneia sau mai multor persoane, învestite de părţi sau în conformitate cu acea convenţie să judece litigiul şi să pronunţe o hotărâre definitivă şi obligatorie pentru ele. Arbitrul unic sau, după caz, arbitrii învestiţi constituie tribunalul arbitrai. Sub rezerva respectării ordinii publice sau a bunelor moravuri, precum şi a dispoziţiilor imperative ale legii, părţile pot stabili prin convenţia arbitrală sau prin act scris încheiat ulterior, fie direct, fie prin referire la o anumită reglementare având ca obiect a., normele privind constituirea tribunalului arbitrai, numirea, revocarea şi înlocuirea arbitrilor, termenul şi locul arbitrajului, normele de procedură pe care tribunalul arbitrai trebuie să le urmeze în judecarea litigiului, inclusiv procedura unei eventuale concilieri prealabile, repartizarea între părţi a cheltuielilor arbitrale, conţinutul şi forma hotărârii arbitrale şi, în general, orice alte norme privind buna desfăşurare a a. în lipsa unor asemenea norme, tribunalul arbitrai va putea reglementa procedura de urmat aşa cum va socoti mai potrivit; dacă nici tribunalul arbitrai nu a stabilit aceste norme, se vor aplica dispoziţiile din codul de procedură civilă (art. 340^1 şi art. 341). Părţile pot conveni ca arbitrajul să fie organizat de o instituţie permanentă de a. sau de o terţă persoană (art. 341^1 C.proc.civ.).

arbitraj, 1. conducerea unei competiţii sportive; 2. (în domeniul burselor de mărfuri) acţiunea simultană de vânzare şi cumpărarea a unei mărfi, prin care se speculează diferenţele de preţ între două pieţi şi/sau două termene de livrare diferite; 3. soluţionarea unui litigiu de către un arbitru; 4. modalitate privată de soluţionare a litigiului dintre părţi de către o persoană aleasă de acestea; 5. instituţia formată din totalitatea normelor juridice referitoare la arbitraj; 6. organ de jurisdicţie arbitrală; 7. procedură specială de soluţionare a litigiilor cu caracter patrimonial care privesc drepturi şi obligaţii asupra cărora legea permite a se face tranzacţie, prin învestirea unei sau mai multor persoane particulare cu constituirea tribunalului arbitrai şi cu pronunţarea unei hotărâri definitive şi obligatorii pentru părţi, potrivit unor reguli de procedură stabilite de acestea, de către arbitri sau de către o instituţie permanentă de arbitraj.

arbitraj. 1. Operaţiune de speculare a diferenţei de preţ dintre două valori mobiliare sau alte instrumente financiare tranzacţionate pe pieţe diferite, prin cumpărarea de pe o piaţă urmată de revânzarea imediată, în profit, pe o altă piaţă. 2. Operaţiune de înlocuire a unui instrument financiar din portofoliu cu un alt instrument cu un randament financiar mai ridicat.

arbitraj de drept privat, varietate de arbitraj care se distinge prin aceea că situaţia litigioasă opune persoane fizice sau juridice şi statele ca subiecte de drept civil, ipostază în care acestea nu se manifestă ca titulare de suveranitate.

arbitraj de drept public, varietate de arbitraj care, potrivit Convenţiilor de la Haga din 1889 şi 1907 cu privire la rezolvarea paşnică a diferendelor, vizează statele, ca subiecte primare ale dreptului internaţional, naţiunile care luptă pentru cucerirea independenţei şi constituirea statului lor, ca subiecte secundare, şi Vaticanul, precum şi unele organizaţii internaţionale neguvernamentale, iar situaţia litigioasă dedusă judecăţii arbitrilor se circumscrie exclusiv raporturilor internaţionale la care statele şi

celelalte entităţi participă în calitate de subiecte de drept internaţional. Diferendele supuse acestui tip de arbitraj pot fi de natură politică sau juridică. Au caracter juridic diferendele privitoare la interpretarea unui tratat, orice problemă de drept internaţional, existenţa oricărui fapt care, dacă ar fi stabilit, ar constitui încălcarea unei obligaţii internaţionale, precum şi natura şi întinderea despăgubirilor datorate pentru încălcarea unei obligaţii internaţionale. Raporturile interstatale sunt reglementate de normele dreptului internaţional public, iar diferendele izvorâte din astfel de raporturi juridice sunt de competenţa Curţii Permanente de Arbitraj de la Haga.

arbitraj de drept strict, formă de arbitraj ce se caracterizează prin faptul că arbitrii conduc şedinţa de judecată, deliberează şi iau hotărârea conform dispoziţiilor legale şi contractuale incidente în cazul respectiv; el devine incident ori de câte ori părţile nu stipulează vreo menţiune specială în conţinutul convenţiei arbitrale referitoare la puterile arbitrilor [sin. arbitraj de iure].