MODEL DE ACŢIUNE ÎN NULITATEA TESTAMENTULUI

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să

Anulaţi / constataţi nulitatea testamentului

_(autentic/olograf/mistic/privilegiat) întocmit de autorul_ la data de _[4]

De asemenea, solicit obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele acţiunii [5]: învederez instanţei că_

Temeiul de drept [6]: Invoc dispoziţiile art._

Probe [7]: Solicit încuviinţarea următoarelor probe_

Anexez: înscrisuri, respectiv_, chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 110.000 lei, precum şi timbrul judiciar în valoare de 3.000 lei. [8]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [9]

Explicaţii teoretice

[1] Natura juridică. Acţiune în constatarea nulităţii testamentului este o acţiune personală, putând fi promovată în cazul în care testamentul sau dispoziţia testamentară nu întruneşte condiţiile de validitate (de fond sau de formă) prevăzute de lege.

1.1. Termen de introducere. Acţiunea poate fi formulată numai după deschiderea succesiunii, în caz contrar fiind inadmisibilă.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) au moştenitorii legali şi testamentari, universali sau cu titlu universal, precum şi creditorii chirografari ai defunctului.
[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are beneficiarul testamentului, care a acceptat legatul.

[4] Obiectul acţiunii. Reclamantul poate solicita anularea sau constatarea nulităţii absolute a testamentului, referindu-se în mod specific la dispoziţia testamentară vizată”, care poate fi un legat sau un alt act juridic, cum ar fi o exheredare a unui moştenitor nerezervatar.

Testamentul poate fi olograf, autentic, mistic sau privilegiat, iar în ceea ce priveşte legatul, acesta poate fi universal, cu titlu universal sau cu titlu particular, acţiunea putând avea ca obiect oricare din aceste tipuri de legate.

[5] Motivele acţiunii. Se va indica:

a) calitatea de moştenitor a reclamantului, menţionându-se obligatoriu data deschiderii succesiunii şi ultimul domiciliu al defunctului, gradul de rudenie al reclamantului cu acesta. De asemenea, se va învedera instanţei cine şi în ce calitate vine la moştenire, pentru a justifica titlul de moştenitor al reclamantului;

b) calitatea pârâtului de beneficiar al testamentului (în cazul în care pârâtul este un legatar, acesta trebuie să fi acceptat legatul, în caz contrar legatul fiind caduc, potrivit dispoziţiilor art. 928 C. civ.);

c) cauza de nulitate ce afectează dispoziţia testamentară vizata şi tipul testamentului.

Temeiuri pentru invocarea nulităţii absolute:

a) ignorarea incapacităţilor legale de a primi prin testament prevăzute de art. 810 C. civ.2), precum şi de art. 883 C. civ.3) De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 812 alin. (1) C. civ., sunt nule şi dispoziţiile testamentare făcute în scopul de a ocoli incapacităţile de a primi, folosindu-se interpunerea de persoane, legea [art. 812 alin. (2) C. civ. ] prezumând absolut că sunt persoane interpuse părinţii, descendenţii şi soţul persoanei incapabile;

b) obiectul legatului, care trebuie să fie în circuitul juridic civil (potrivit art. 963 C. civ.), să fie determinat sau determinabil şi licit41. în ce priveşte legatul bunului altuia, acesta este nul dacă testatorul nu a ştiut că bunul nu este proprietatea sa (art. 907 C. civ.), la fel dacă s-a testat un bun indiviz iar testatorul nu ştia că există indiviziune (dar numai în cazul în care la partaj bunul nu cade în lotul testatorului);

c) cauza să fie licită, morală şi reală, aplicându-se dispoziţiile art. 966-968 C. civ. din materia contractelor. Spre exemplu, în practica judecătorească se admite că libera-litatea făcută pentru a determina începerea sau continuarea relaţiilor de concubinaj ori pentru a remunera o asemenea relaţie este nulă, având cauză imorală;

d) nerespectarea condiţiilor generale de formă, precum şi a celor speciale de formă prevăzute pentru diferite feluri de testamente se sancţionează cu nulitatea absolută. Astfel:

• forma scrisă este o condiţie de validitate {ad solemnitatem) a testamentului, indiferent de forma acestuia, sancţiunea nerespectării acestei condiţii fiind în toate cazurile nulitatea absolută;

• forma actului separat este o altă condiţie de validitate a cărei nerespectare atrage sancţiunea nulităţii absolute, legea interzicând testamentul conjunctiv (art. 857 C. civ.);

• lipsa sau nulitatea încheierii de autentificare, în cazul testamentului autentic, potrivit dispoziţiilor art. 65 raportat la art. 49 din Legea nr. 36/1995, conduce, de asemenea, la nulitatea absolută a acestui testament;

• testamentul olograf, potrivit dispoziţiilor art. 859 C. civ., trebuie scris, datat şi semnat de mâna testatorului, sub sancţiunea nulităţii absolute;

• testamentul privilegiat este valabil numai dacă a fost semnat de testator, de către agentul instrumentator şi, în cazul în care se cere asistenţa a doi martori, de cel puţin unul dintre ei, potrivit dispoziţiilor art. 884 C. civ.;

• în cazul testamentului mistic trebuie respectate formalităţile prevăzute de art. 864-867 C. civ., sub sancţiunea nulităţii absolute;

e) desemnarea persoanei legatarului trebuie făcută în testament (în sensul că elementele pentru identificarea legatarului să fie indicate în testament) şi aceasta trebuie făcută personal de către testator (neputând fi lăsată la alegerea unei terţe persoane), nerespectarea acestor două condiţii ducând la nulitatea legatului (în doctrină legatele făcute cu nerespectarea acestor condiţii au fost denumite legate secrete, respectiv legate cu facultate de alegere).

De asemenea, nulitatea testamentului poate fi invocată pentru motive de nulitate relativă, respectiv:

a) incapacităţile naturale sau legale de a dispune prin testament sunt sancţionate cu nulitatea relativă. în materia capacităţii de a face testamentul, regula generală o reprezintă dispoziţiile art. 856 C. civ., însă de la această regulă legiuitorul a instituit anumite excepţii, respectiv în cazul minorului care nu a împlinit vârsta de 16 ani şi care nu poate dispune prin testament, incapacitatea lui fiind totală (art. 806 C. civ.), acelaşi statut juridic avându-1 şi persoana pusă sub interdicţie judecătorească, iar privitor la minorul între 16-18 ani acesta are o capacitate parţială de a testa, în sensul că poate dispune de jumătate din averea de care ar dispune ca major (art. 807 C. civ.). în ceea ce priveşte incapacitatea naturală de a testa, aceasta se confundă cu lipsa de discernământ, făcându-se aplicaţiunea dispoziţiilor art. 948 C. civ.;

b) voinţa testatorului nu trebuie să fie afectată de vreun viciu de consimţământ, respectiv de eroare, doi sau violenţă. dolul în aceasta materie îmbracă o formă specifică, şi anume aceea de captaţie şi sugestie.
Acoperirea nulităţii. După moartea testatorului nulitatea legatului, fie şi nulitatea absolută, poate fi acoperită8′ prin confirmarea, ratificarea sau executarea voluntară a legatului, făcută în cunoştinţa cauzei de nulitate de către persoanele interesate, în această materie de cei care ar beneficia de ineficacitatea legatului.

Sancţiunea nulităţii nu vizează acele dispoziţii testamentare care, potrivit legii, pot fi făcute şi în altă formă decât cea testamentară, de pildă recunoaşterea de paternitate făcută printr-un testament conjunctiv. Testamentele privilegiate şi testamentul autentic sau mistic, nule pentru vicii de formă, pot fi valabile ca testamente olografe, dacă îndeplinesc condiţiile cerute de lege pentru acest fel de testament’.

[6] Temeiul de drept. Se va arăta temeiul legal în baza căruia se cere nulitatea absolută sau relativă a dispoziţiei testamentare, reglementări detaliate la punctul anterior.

[7] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu se va depune copia testamentului şi orice alt înscris care poate atesta existenţa unuia dintre motivele de nulitate ce afectează testamentul. De asemenea, se va depune copia certificatului de moştenitor, testamentul sau acte de stare civilă care să legitimeze calitatea procesuală activă a reclamantului;

b) interogatoriul pârâtului – poate fi folosit pentru aspectele de fapt privind manoperele dolosive, eroarea sau violenţa ce a afectat voinţa testatorului;

c) martori – pe aceleaşi aspecte ca şi interogatoriul;

d) expertiza grafologică – dacă este cazul, pentru a se stabili autenticitatea scrisului defunctului.

[8] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de de 110.000 lei (la nivelul anului 2005), fiind prevăzută art. 3 lit. a1) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar timbrul judiciar este de 3.000 lei, potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[9] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la ultimul domiciliu al defunctului, aşa cum rezultă din art. 14 C. proc. civ.;

b) material – este competentă judecătoria sau tribunalul după cum obiectul pricinii este de până la un miliard de lei sau peste această valoare, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ., respectiv art. 2 pct. 1 lit. b) C proc. civ.

Acţiunea poate fi formulată atât pe cale principală, cât şi pe cale incidentală1”, în cadrul partajului succesoral. în această situaţie, în virtutea dispoziţiilor art. 17 C. proc. civ. instanţa competentă să judece partajul succesoral va fi competentă să judece şi acţiunea în constatarea nulităţii testamentului.