Arbitraj internaţional
arbitraj internaţional, sintagmă ce desemnează arbitrajul care pune în discuţie interese ale comerţului internaţional. în concepţia legii române, determinantă pentru calificarea unui arbitraj ca fiind intern sau internaţional este natura situaţiei litigioase. Convenţia de la Geneva din 1961 defineşte caracterul internaţional al situaţiei litigioase printr-un dublu criteriu: unul obiectiv (fondul litigiului să privească diferende născute sau care se vor naşte din operaţii de comerţ internaţional) şi unul subiectiv (convenţia arbitrală să se fi încheiat între persoane fizice sau juridice având, în momentul încheierii acesteia, reşedinţa lor obişnuită sau sediul în state contractante diferite). Pentru ca situaţia litigioasă să aibă caracter internaţional criteriile trebuie îndeplinite cumulativ. Legea-model UNCITRAL (CNUDCI) propune pentru determinarea inter-naţionalităţii arbitrajului şi criterii care au fost adoptate, inclusiv în legislaţiei noastră, pentru calificarea arbitrajului ca străin. Astfel, potrivit art. 1.3 din Legea-model, un arbitraj este internaţional dacă: V părţile în convenţia arbitrală au, la momentul încheierii acesteia, sediul în state diferite; sau 2) unul din locurile arătate în continuare este situat în afara statului în care părţile îşi au sediul: a) locul arbitrajului, dacă acesta este prevăzut în convenţia arbitrală sau determinat în conformitate cu acea convenţie; b) orice loc unde trebuie executată o parte substanţială a obligaţiilor rezultate din relaţia comercială sau locul în care obiectul litigiului are legătura cea mai strânsă; sau 3) părţile au convenit în mod expres că obiectul convenţiei arbitrale are legătură cu mai mult decât o ţară. Pentru a ne afla în faţa unui raport juridic de comerţ internaţional dedus din existenţa unui element de extraneitate, elementul străin trebuie să fie suficient de caracterizam, astfel încât să dea naştere unui conflict de legi, adică să-l facă susceptibil de a fi cârmuit de două sau mai multe sisteme de drept. Aşadar, nu orice element de extraneitate în raportul juridic este suficient prin el însuşi să confere aderenţe internaţionale acelui raport juridic.
arbitraj internaţional, arbitraj în care se soluţionează un litigiu internaţional. Un litigiu arbitrai care se desfăşoară în România este socotit internaţional dacă s-a născut dintr-un raport de drept privat cu element de extraneitate (art. 369 C.proc.civ.). Prin convenţia arbitrală referitoare la un a.i., părţile pot stabili ca acesta să aibă loc în România sau într-o altă ţară. în a.i. care se judecă în România sau potrivit legii române, tribunalul arbitrai va fi compus dintr-un număr impar de arbitri, fiecare dintre părţi având dreptul să numească un număr egal de arbitri. Partea străină poate numi arbitri de cetăţenie străină. Părţile pot conveni ca arbitrul unic sau supraarbitrul să fie cetăţean al unui al treilea stat (art. 3692 C.proc.civ.).
Dezbaterea litigiului în faţa tribunalului arbitrai se face în limba stabilită prin convenţia arbitrală sau, dacă nu s-a prevăzut nimic în această privinţă ori nu a intervenit
o înţelegere ulterioară, în limba contractului din care s-a născut litigiul ori într-o limbă de circulaţie internaţională stabilită de tribunalul arbitrai. Dacă o parte nu cunoaşte limba în care se desfăşoară dezbaterea, la cererea şi pe cheltuiala ei, tribunalul arbitrai îi asigură serviciile unui traducător. Părţile pot să participe la dezbateri cu traducătorul lor (art. 3694 C.proc.civ.).
în afară de cazul în care părţile convin altfel, onorariile arbitrilor şi cheltuielile de deplasare ale acestora se suportă de partea care i-a numit; în cazul arbitrului unic sau al supraarbitrului, aceste cheltuieli se suportă de părţi în cote egale (art. 3695 C.proc.civ.).
ARBITRAJ INTERNAŢIONAL, este modalitatea de soluţionare a unui litigiu arbitrai, dacă s-a născut dintr-un raport de drept privat cu element de extraneitate. Poate avea loc în România sau în altă ţară, potrivit convenţiei arbitrale.
arbitraj internaţional în materie comercială, arbitraj în care se soluţionează un litigiu născut dintr-un raport de drept comercial cu element de extraneitate. în cazul arbitrajului organizat de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României (C.C.I.R.), în litigiile comerciale internaţionale se aplică, pe lângă Regulile C.C.I.R., şi prevederile convenţiilor internaţionale la care România este parte. Părţile sunt libere să opteze, fie pentru Regulile C.C.I.R., fie pentru alte reguli de procedură arbitrală. în cazul în care părţile au optat pentru Regulamentul de arbitraj al Comisiei Naţiunilor Unite pentru Dreptul Cornercial Internaţional UNCITRAL, autoritatea de nominare a arbitrilor este Preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a României. Părţile sunt libere să determine, prin înţelegerea lor, legea aplicabilă fondului litigiului. în lipsa unei atare determinări, se aplică legea stabilită de tribunalul arbitrai pe baza normelor conflictuale pertinente. Prin convenţia arbitrală referitoare la un arbitraj comercial internaţional, părţile pot stabili ca locul arbitrajului să fie în România sau în altă ţară.