Arbitraj străin

arbitraj străin, varietate de arbitraj care se individualizează ca fiind străin, raportat la locul unde îşi desfăşoară activitatea arbitrajul, precum şi la legea care îl guvernează. Va fi arbitraj român cel care îşi desfăşoară activitatea în România, fiind supus legii române, şi străin arbitrajul care îşi desfăşoară activitatea într-o altă ţară, fiind supus altei legi naţionale.

Criteriul locului desfăşurării arbitrajului, pentru determinarea caracterului naţional sau străin al acestuia, are caracter subsidiar în raport de cel al legii care guvernează arbitrajul şi dobândeşte caracter principa doar atunci când legea aplicabilă situaţiei litigioase nu poate fi identificată neîndoielnic sau când părţile litigante au omis să determine prin voinţa lor această lege.l