Asigurarea dovezilor, ancheta futurum

asigurarea dovezilor, procedură contencioasă în cadrul căreia părţile au posibilitatea de a solicita constatarea şi conservarea unei probe dacă există pericol de dispariţie sau dacă aceasta ar fi greu de administrat într-un viitor litigiu. Prin procedura a.d. pot fi administrate oricare dintre mijloacele de probă prevăzute de lege, cu excepţia înscrisurilor. Principala condiţie de admisibilitate a cererii privind a.d. o constituie urgenţa, ce urmează să fie dedusă din pericolul de dispariţie a probei sau din dificultăţile de administrare a acesteia într-un viitor litigiu; a.d. poate fi încuviinţată de instanţă chiar dacă nu există urgenţă, dar numai cu acordul ambelor părţi. Cererea privind a.d. trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de lege pentru orice petiţie care se adresează instanţelor judecătoreşti; ea va cuprinde şi menţiuni privitoare la dovezile ce urmează să fie administrate, arătarea faptelor supuse probaţiunii şi justificarea urgenţei. A.d. poate fi solicitată înainte de începerea unui litigiu sau chiar în timpul procesului. Competenţa de soluţionare a cererii revine instanţei în circumscripţia căreia se află domiciliul martorului sau obiectul supus cercetării, dacă a.d. s-a solicitat înainte de declanşarea procesului; în caz contrar, cererea se va îndrepta la instanţa sesizată cu judecarea litigiului. Cererea privind a.d. se soluţionează în mod obişnuit cu citarea părţilor; dacă urgenţa o reclamă, ea poate fi rezolvată şi fără citarea părţilor. Cu prilejul a.d. instanţa este limitată la cercetarea admisibilităţii şi la administrarea probei, fără a preju-deca fondul cauzei. Procedura a.d. poate fi utilizată şi pentru constatarea unei stări de fapt ce ar putea servi într-un viitor litigiu sau în cadrul unui proces pendinte; în caz de admitere a cererii instanţa va dispune constatarea stării de fapt respective de către executorul judecătoresc; procesul-verbal de constatare face dovadă până la proba contrară.

Asupra cererii privind a.d. instanţa se pronunţă printr-o încheiere de admitere sau de respingere; încheierea poate fi atacată cu recurs în termen de cinci zile de la pronunţare, dacă judecata s-a făcut cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă părţile nu au fost citate. Dacă dovezile au fost asigurate în cursul procesului asupra fondului, încheierea pronunţată de instanţă, având caracter premergător, va putea fi atacată cu recurs doar odată cu hotărârea finală. Hotărârea de admitere a cererii privind a.d. determină opozabilitatea probelor administrate faţă de părţi. In cursul procesului asupra fondului părţile au posibilitatea de a combate, prin alte mijloace de dovadă, probele administrate în cadrul procedurii privind a.d. Probele administrate în urma cererii de a.d. pot fi invocate de oricare dintre părţi, în temeiul principiului potrivit căruia dovezile aparţin cauzei [sin. ancheta in futurum]