Model de acţiune în obligarea autorităţii administrative la emiterea unui act administrativ

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, cu sediul în_, şi pe funcţionarul_, în calitate de pârâţi, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa sa dispuneţi

Obligarea autorităţii administrative la emiterea actului administrativ constând în _[4]

De asemenea, vă solicit să dispuneţi:

– obligarea pârâtei la plata de despăgubiri materiale şi morale în cuantum de_;

– obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [5]: învederez instanţei că_

Temeiul de drept [6]: Invoc dispoziţiile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Probe [7]: Solicit încuviinţarea următoarelor mijloace de probaţiune

Anexez: chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de lei, precum şi timbrul judiciar de lei. [8]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Tribunalului/Curţii de Apel [9]

Explicații teoretice

[ 1 ] Natura juridică. Este o acţiune personală, prin care orice persoană vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin nesoluţionarea în termenul legal a cererii sale sau prin refuzul nejustificat al soluţionării acesteia se adresează instanţei de contencios administrativ pentru recunoaşterea dreptului sau a interesului pretins şi repararea pagubei suferite.

1.1 Termenul de introducere a acţiunii este de 6 luni, potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, şi curge de la data comunicării refuzului, considerat nejustificat, de soluţionare a cererii sau de la data expirării termenului legal de soluţionare a cererii, fără însă, în acest din urmă caz, a se depăşi termenul de 1 an de la data emiterii actului.

Potrivit art. 11 alin. (2) din acelaşi act normativ, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă şi peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului. Acest termen este de decădere, potrivit art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

în cazul acţiunilor formulate de Avocatul Poporului şi Ministerul Public, termenul de 6 luni curge de la data când s-a cunoscut refuzul nejustificat⁰ sau nesoluţionarea în termen legal a cererii ori excesul de putere al autorităţii administrative.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are, potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată²¹ într-un drept al său ori într-un interes legitim prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri.

De asemenea, legea conferă calitate procesuală activă şi Avocatului Poporului (în urma sesizării unei persoane fizice, în baza legii sale organice de funcţionare, dacă acesta apreciază că ilegalitatea actului sau excesul de putere nu pot fi înlăturate altfel), Ministerului Public (dacă acesta apreciază că încălcările drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanelor se datorează unor acte administrative unilaterale individuale, emise de autorităţi publice cu exces de putere), precum şi oricărei persoane de drept public vătămate într-un drept sau un interes legitim³¹.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are autoritatea publică⁴¹ care nu a soluţionat în termenul legal cererea reclamantului sau care a refuzat nejustificat soluţionarea acesteia.

Potrivit dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 554/2004, reclamantul va putea chema în judecată şi persoana fizică (funcţionarul) care a refuzat să emită actul, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat. Persoana acţionată astfel în justiţie îl poate chema în garanţie pe superiorul său ierarhic, de la care a primit ordin scris să nu elaboreze actul solicitat de reclamant.

[4] Obiectul acţiunii îl constituie solicitarea adresată instanţei de a obliga autoritatea administrativă să emită actul administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverinţă sau orice alt înscris pe care persoana fizică sau juridică este îndreptăţită să îl obţină în exercitarea unui drept prevăzut de lege.

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termen legal.

4.1. Astfel, se poate solicita recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, privat sau public, în sensul obligării pârâtului să adopte o anumită conduită. De pildă, s-ar putea solicita emiterea unui act, a unui certificat sau chiar încheierea unui contract administrativ.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa de contencios este competentă să soluţioneze litigiile care apar în faza premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi în orice litigii legate de aplicarea şi executarea contractului administrativ. Astfel, în raport de dispoziţiile art. 18 alin. (4) din aceeaşi lege, atunci când obiectul acţiunii în contencios administrativ îl constituie un contract administrativ, se poate solicita instanţei: obligarea autorităţii publice să încheie contractul la care reclamantul este îndrituit, obligarea uneia dintre părţi să urmeze o anumită conduită (să îndeplinească anumite obligaţii), suplinirea consimţământului uneia dintre părţi, când interesul public o cere [acest ultim aspect rezultă din art. 8 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform căruia principiul libertăţii contractuale este subordonat principiului interesului public].

Potrivit art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, dacă instanţa a admis acţiunea şi a obligat autoritatea publică să încheie contractul cu reclamantul sau a fost obligat pârâtul la îndeplinirea anumitor obligaţii, atunci pârâtul poate fi obligat şi la plata de penalităţi pentru fiecare zi de întârziere, până la îndeplinirea obligaţiei.

4.2. Reclamantul poate solicita, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, şi obligarea pârâţilor la repararea pagubelor materiale şi morale ce i-au fost cauzate prin refuzul emiterii actului administrativ. Potrivit art. 19 din acelaşi act normativ, cererea de despăgubiri poate fi formulată şi pe cale separată, în termen de 1 an de la data când a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.

Potrivit art. 11 alin. (2) din acelaşi act normativ, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral cererea poate fi introdusă şi peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului. Acest termen este de decădere, potrivit art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

[5] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) îndeplinirea procedurii prealabile, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Potrivit art. 7 coroborat cu art. 11 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 zile de la data comunicării refuzului de emitere a actului sau de la data expirării termenului legal de soluţionare a cererii, să se pronunţe asupra cererii sale şi să îndeplinească cerinţele prevăzute de lege. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există. Această procedură se aplică şi în situaţia în care legea prevede o procedură administrativ-jurisdicţională pentru care partea nu a optat. Procedura prealabilă este obligatorie, neîndeplinirea acesteia ducând la respingerea acţiunii ca prematur introdusă.

în cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului şi Ministerul Public procedura prealabilă nu este obligatorie.

Plângerea prealabilă în cazul acţiunilor care au ca obiect contractele administrative are semnificaţia concilierii prealabile din cadrul litigiilor comerciale;

b) calitatea reclamantului de persoană vătămată prin nesoluţionarea cererii sale în termen legal sau prin refuzul nejustificat al emiterii unui act administrativ;

c) calitatea pârâtului de autoritate publică;

d) enunţarea dreptului sau a interesului legitim, privat sau public, vătămat. Se va menţiona, în mod concret, care este dreptul sau interesul legitim încălcat şi în ce constă vătămarea care i-a fost adusă reclamantului prin încălcarea acestora;

e) actul atacat sa aibă caracter de act administrativ în sensul prevăzut de lege şi pentru desfiinţarea sau modificarea sa să nu se prevadă prin lege organică o altă procedură judiciară. Acest aspect rezultă din art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. în această ipoteză, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim sau,după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termen legal;

0 în ce constau daunele produse prin refuzul emiterii actului administrativ sau prin nesoluţionarea în termen a unei cereri. Aceste daune pot fi materiale şi morale. Cererea pentru acordarea daunelor materiale sau morale este facultativă, fiind Ia latitudinea părţii să o formuleze în cadrul acţiunii în anulare sau pe cale separată.

Dacă obiectul litigiului priveşte obligarea autorităţii publice la încheierea contractului administrativ la care reclamantul este îndrituit sau se solicită ca una dintre părţi să urmeze o anumită conduită (să îndeplinească anumite obligaţii) ori să se suplinească consimţământul uneia dintre părţi, când interesul public o cere, atunci se va învedera temeiul de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea reclamantului.

[6] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

[7] Probe:

a) înscrisuri – reclamantul trebuie să depună răspunsul autorităţii publice prin care i se comunică refuzul rezolvării cererii sale, potrivit art. 12 din Legea nr. 554/2004. Dacă nu a primit nici un răspuns la cererea sa, atunci va depune copia cererii certificată prin numărul şi data înregistrării la autoritatea publică, precum şi orice alt înscris prin care se face dovada îndeplinirii procedurii prealabile. De asemenea, reclamantul se va mai putea folosi de înscrisuri pentru a dovedi daunele cauzate prin refuzul emiterii actului administrativ, precum şi de orice alte înscrisuri care susţin pretenţiile sale;

b) interogatoriul pârâtului – pentru recunoaşterea de către acesta a daunelor produse sau a altor aspecte privitoare al situaţia de fapt;

c) martori-pe acelaşi aspect ca şi cel vizat de interogatoriu.

[8] Timbrajul.

8.1. Taxa judiciară de timbru. Potrivit dispoziţiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, pentru cererile formulate în baza acestei legi se percep taxele de timbru prevăzute de Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, pentru cauzele neevaluabile în bani. Astfel, art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 prevede pentru cerere pentru recunoaşterea dreptului pretins sau pentru eliberarea unui certificat, unei adeverinţe sau oricărui alt înscris o taxă fixă de 37.000 lei (la nivelul anului 2005), iar pentru cererea cu caracter patrimonial,

prin care se solicită şi repararea pagubelor suferite, se prevede o taxă judiciară de timbru de 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 366.000 lei.

Potrivit aceluiaşi text de lege, litigiile care au ca obiect contractele administrative se vor taxa la valoare, în raport de dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 146/1997.

în conformitate cu art. 17 din Legea 146/1997, cererile introduse de Avocatul Poporului şi Ministerul Public sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.

8.2. Timbrul judiciar este de 3.000 de lei, potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare. Menţionăm că, prin excepţie de la dreptul comun, nu sunt aplicabile prevederile art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, prin care se stabileşte un timbru judiciar la valoare, chiar dacă prin cerere se solicită şi despăgubiri, această excepţie fiind prevăzută expres de art. art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 32/1995.

[9] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul reclamantului sau cea de la domiciliul pârâtului, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se mai poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale;

b) material – potrivit art. 10 alin. (1) coroborat cu art. 30 din Legea nr. 554/2004, competenţa în primă instanţă este împărţită între tribunal şi curtea de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel, după cum urmează:

• tribunalul administrativ-fiscal, acolo unde acesta funcţionează, sau secţiile şi completele specializate de la tribunal (acolo unde instanţa specializată nu s-a înfiinţat), au competenţă să judece în fond:

– litigiile care privesc actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene;

– litigiile care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora de până la 5 miliarde lei.

• curtea de apel, respectiv secţia de contencios administrativ-fiscal sau completele specializate (acolo unde secţiile specializate nu s-au înfiinţat), au competenţa să judece în fond:

– litigiile care privesc actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale;

– litigiile care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora mai mari de 5 miliarde lei.