Model de acţiune în pretenţii formulată de salariat împotriva angajatorului
Domnule Preşedinte, [1]
Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, cu sediul în_, număr de înmatriculare în registrul comerţului/în registrul persoanelor juridice_, cod unic de înregistrare_, cont bancar _, în calitate de pârâtă, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi
Obligarea pârâtei la plata despăgubirilor băneşti în sumă de_
De asemenea, solicit obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele acţiuni sunt următoarele:
Motivele de fapt [4]: învederez instanţei că_
Temeiul de drept [5]: Invoc dispoziţiile art. 269 din Codul muncii.
Probe [6]: Solicit încuviinţarea următoarelor mijloace de probă _, pe aspecte privind_
Anexez [7]: înscrisuri, respectiv_
Semnătura,
Domnului Preşedinte al Tribunalului [8]
Explicații teoretice
[1] Natura juridică. Este o acţiune personală, cu caracter patrimonial, prin care se urmăreşte valorificarea dreptului la despăgubiri născut în patrimoniul persoanei salariate, urmare a prejudiciului produs prin neîndeplinirea obligaţiilor angajatorului în decursul derulării raporturilor de muncă.
[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are persoana salariată care a suferit un prejudiciu patrimonial datorită încălcării obligaţiilor angajatorului, prevăzut în contractul de muncă sau a altor obligaţii corelative raporturilor de muncă.
[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are angajatorul care a produs salariatului un prejudiciu. Potrivit dispoziţiilor art. 14 C. muncii, angajatorul este persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forţă de muncă pe bază de contract individual de muncă.
[4] Motivele de fapt. Se va menţiona:
a) calitatea de salariat cu contract de muncă a reclamantului;
b) calitatea de angajator a unităţii pârâte care a produs un prejudiciu salariatului;
c) temeiul pretenţiilor salariatului. De pildă, drepturi salariale neachitate reclamantului şi datorate conform contractului de muncă, garanţiile depuse de gestionari, care pot fi solicitate la încetarea contractului lor de muncă, decontarea cheltuielilor de transport sau alte drepturi băneşti recunoscute salariaţilor prin legi speciale, plăţi compensatorii pentru anumite categorii de personal disponibilizate etc.;
d) existenta unui prejudiciu patrimonial produs reclamantului de către unitatea pârâtă. Se va menţiona în ce constă acest prejudiciu şi cuantumul său.
[5] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 269 din Codul muncii.
[6] Probe:
a) înscrisuri – pentru a proba calitatea de salariat, fapta culpabilă a unităţii, cuantumul prejudiciului;
b) interogatoriul pârâtului – pe aspectul cuantumului pagubei, neîndeplinirii obligaţiilor de către angajator etc.;
c) martori – pentru situaţiile de fapt pe care se întemeiază susţinerile reclamantului;
d) expertiză – se poate folosi expertiza tehnică de specialitate pentru a se determina existenţa pagubei, neîndeplinirea obligaţiilor de către angajator etc.
[7] Timbrajul. Potrivit dispoziţiilor art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru cererile şi acţiunile referitoare la încheierea, executarea şi încetarea contractului individual de muncă, precum şi la orice drepturi ce decurg din raporturile de muncă.
Articolul 285 din Codul muncii reia această dispoziţie, reiterând faptul că litigiile de muncă, aşa cum sunt menţionate în art. 281 C. muncii, sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru şi de timbrul judiciar.
[8] Instanţa competentă:
a) teritorial – potrivit dispoziţiilor art. 284 alin. (2) C. muncii, este competentă instanţa din circumscripţia unde îşi are domiciliul sau reşedinţa reclamantul;
b) material – este competent tribunalul, potrivit dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ.
Precizăm că, în raport de dispoziţiile art. 43 şi art. 130 alin. (4) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, până la înfiinţarea tribunalelor specializate în toate judeţele şi în municipiul Bucureşti, litigiile de muncă vor fi judecate în cadrul secţiilor sau completelor specializate ale tribunalelor de drept comun.