Model de acțiune în răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie

ACŢIUNE ÎN RĂSPUNDERE CIVILĂ DELICTUALĂ PENTRU FAPTA PROPRIE

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2] , domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe_ [3], domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Obligarea pârâtului la plata sumei de_

reprezentând echivalentul prejudiciului pe care acesta mi l-a cauzat prin fapta sa culpabilă.

De asemenea, solicit obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 998-999 C. civ.

Probe [6]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu_, pe aspectul_
Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri: şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de_ lei. [7], precum si timbrul judiciar de_.

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Răspunderea civilă delictuală este o sancţiune specifică dreptului civil aplicată pentru săvârşirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.

Acţiunea în răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie este o acţiune personală, în realizare, prin care se urmăreşte repararea prejudiciului cauzat unei persoane prin încălcarea de către o altă persoană a unei obligaţii legale care-i incumbă.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are orice persoană care pretinde că i-a fost cauzat un prejudiciu prin fapta culpabilă a altei persoane.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are persoana căreia i se impută cauzarea unui prejudiciu prin fapta sa culpabilă.

[4] Motivele de fapt. Se vor menţiona condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale şi se va argumenta, în fapt, îndeplinirea acestora. Astfel, se va arăta:

a) în ce constă prejudiciul suferit de reclamant, cum ar fi, de exemplu, degradarea unui bun proprietate personală sau sustragerea acestuia, vătămarea stării de sănătate sau a integrităţii corporale, cu consecinţa reducerii sau pierderii capacităţii de muncă etc., precum şi cuantificarea bănească a prejudiciului pretins’,

b) în ce constă fapta ilicită a pârâtului, de exemplu acţiunea de sustragere a unor bunuri aparţinând reclamantului, comiterea unui accident având drept rezultat deteriorarea unor bunuri ori vătămarea sănătăţii sau a integrităţii corporale a reclamantului etc.

c) existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită a pârâtului şi prejudiciul pretins cauzat reclamantului, în sensul că fapta pârâtului a provocat prejudiciul pretins de reclamant, cum ar fi, de exemplu, raportul dintre fapta persoanei care a furat un lucru şi paguba suferită de persoana al cărei lucru a fost furat, raportul dintre fapta de lovire a unei persoane într-un accident auto şi vătămarea corporală suferită de aceasta etc.

d) existenţa unei forme de vinovăţie a pârâtului în săvârşirea faptei ilicite, constând fie în intenţie, fie în neglijenţă, fie în imprudenţă, întrucât răspunderea autorului faptei ilicite se angajează chiar pentru culpa cea mai uşoară.

[5] Temeiul de drept se regăseşte, ca regulă generală, în art. 998 şi art. 999 C. civ. în cazul în care pârâtul este o persoană juridică, temeiul general de drept se întregeşte cu dispoziţiile în materie din legile speciale – art. 35 alin. (2) şi (3) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice coroborat, după caz, în funcţie de forma de organizare a persoanei juridice, cu dispoziţiilor art. 12-15 din Legea nr. 15/1990 privind organizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, cu dispoziţiile referitoare la organele de conducere ale diferitelor tipuri de societăţi comerciale cuprinse în Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale sau cu dispoziţiile art. 36-62, referitoare la organele de conducere, cuprinse în Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură.

[6] Probe:

a) înscrisuri – orice înscrisuri de natură să dovedească săvârşirea faptei ilicite, producerea prejudiciului, cuantumul acestuia, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia pârâtului. De exemplu, în cazul în care delictul civil săvârşit este un accident de circulaţie soldat cu vătămarea sănătăţii reclamantului, acesta va depune la dosar actul constatator al accidentului (şi anume procesul-verbal de constatare a faptei din care rezultă săvârşirea acesteia, autorul ei şi vinovăţia autorului), certificate medico-legale care atestă vătămarea stării de sănătate ori a integrităţii corporale suferite de reclamant de pe urma accidentului şi consecinţele acestei vătămări în privinţa capacităţii lui de muncă, acte privind veniturile realizate de reclamant înainte şi după accident etc.;

b) interogatoriul pârâtului – pe aspectul săvârşirii faptei ilicite, al vinovăţiei lui în săvârşirea faptei ilicite, al prejudiciului produs reclamantului şi al cuantumului acestui prejudiciu, precum şi al legăturii de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu;

c) martori – pe aceleaşi aspecte vizate şi de interogatoriu;

d) expertiză de evaluare a prejudiciului – dacă nu a intervenit recunoaşterea pârâtului în privinţa cuantumului prejudiciului sau dacă acesta nu a putut fi dovedit cu celelalte mijloace de probă menţionate anterior.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru se calculează în funcţie de valoarea despăgubirilor pretinse prin acţiune, conform OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial nr. 392 din 29 iunie 2013.

Timbrul judiciar diferă în funcţie de valoarea despăgubirilor solicitate, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, conform art. 5 C. proc. civ., sau cea în a cărei circumscripţie s-a săvârşit faptul ilicit, potrivit art. 10 pct. 8 C. proc. civ. (competenţă teritorială alternativă);

b) material – instanţa competentă este judecătoria sau tribunalul, după cum valoarea obiectului pricinii (a despăgubirilor solicitate) este de până la un miliard lei sau peste această valoare, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., respectiv art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.