Model de acțiune în răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

RĂSPUNDEREA PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE DE ANIMALE

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Obligarea pârâtului la plata sumei de_

reprezentând echivalentul prejudiciului ce mi-a fost cauzat de animalul aflat în paza juridică a pârâtului.

De asemenea, solicit obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 1001 C. civ. sau, după caz, art. 1001 C. civ. raportat la art. 14 din Legea nr. 103/1996.

Probe [6]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum

şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de_lei şi timbrul

judiciar de_lei. [7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [8]

Explicații teoretice

[ 1 ] Natura juridică. Este o acţiune personală, prin care se angajează răspunderea persoanei care are paza juridică a animalului pentru prejudiciul cauzat de acesta, răspundere fundamentată pe ideea unei prezumţii de culpă în supraveghere, de vinovăţie în exercitarea pazei juridice.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are orice persoană care pretinde că i-a fost cauzat un prejudiciu de către un animal aflat în paza juridică a altei persoane.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are acea persoană în a cărei pază juridică se afla animalul prin a cărui faptă se pretinde cauzarea unui prejudiciu de către reclamant.

[4] Motivele de fapt. Se vor menţiona şi argumenta în fapt condiţiile răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale, şi anume:

a) existenţa unui prejudiciu cauzat reclamantului de către un animal, constând, de exemplu, în distrugerea unei recolte sau a altui bun al reclamantului, precum şi cuantificarea bănească a acestui prejudiciu. Intră sub incidenţa prevederilor art. 1001 C. civ. animalele care sunt apropriate într-o formă oarecare şi care pot fi efectiv supravegheate, şi anume animalele domestice, animalele sălbatice captive din grădini zoologice, circuri etc., precum şi animalele sălbatice din rezervaţiile ori din parcurile de vânătoare închise, dacă prejudiciul s-a produs în incinta rezervaţiei sau parcului;

b) faptul că la data cauzării prejudiciului animalul se afla în paza juridică a pârâtului, adică acesta avea, la data producerii prejudiciului, prerogativa de comandă, de direcţie şi de supraveghere asupra animalului. Numai paza juridică a animalului atrage aplicarea prevederilor art. 1001 C. civ., cel care are paza materială putând răspunde pentru fapta proprie, în condiţiile art. 998-999 C. civ.)

Paza juridică nu se confundă cu paza materială a animalului (deşi de cele mai multe ori ele coexistă) pe care o au, de exemplu, îngrijitorul animalului, cel care duce animalele la păşunat, zootehnicianul, depozitarul animalului etc., deoarece aceştia din urmă, spre deosebire de paznicii juridici, nu au dreptul de a se folosi, pentru propriul lor interes, de animalul încredinţat.

Paza juridică a animalului revine persoanei care avea dreptul de a se folosi de animal la momentul producerii prejudiciului, respectiv proprietarului animalului, sau, după caz, persoanei căreia proprietarul i-a transmis folosinţa animalului, de exemplu pe temeiul unui drept de uzufruct, al unui contract de locaţiune, al unui contract de comodat etc. De menţionat că, atunci când nu se cunoaşte cine era persoana care se folosea de animal, răspunderea pentru fapta acestuia revine proprietarului, cu privire la care se prezumă paza juridică până la proba contrarie.
De menţionat şi că reclamantul, în cazul prejudiciilor cauzate de animale, are drept de opţiune între angajarea răspunderii paznicului juridic al animalului pe temeiul art. 1001 C.civ. sau a răspunderii paznicului material al animalului pe temeiul art. 998-999 C. civ.; de asemenea, atunci când cel care are paza materială este angajatul unei alte persoane, victima prejudiciului se poate îndrepta şi împotriva comitentului pentru fapta prepusului, de data aceasta în temeiul art. 1000 alin. (3) C. civ.

[5] Temeiul de drept îl reprezintă art. 1001 C. civ.; pe lângă această normă cadru există şi o dispoziţie specială privind răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele din fondul cinegetic, respectiv art. 14 din Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996, republicată, astfel că, atunci când prin acţiune se pretinde cauzarea prejudiciului de către un astfel de animal, temeiul de drept ce se va indica va fi art. 1001 C. civ. raportat la art. 14 din Legea nr. 103/1996, republicată.

[6] Probe:

a) înscrisuri – orice înscrisuri de natură a dovedi îndeplinirea condiţiilor răspunderii reglementate de art. 1001 C. civ. în acest sens se pot administra, de exemplu, procesul-verbal de constatare a pagubei (dacă un astfel de proces-verbal a fost încheiat) pentru a se dovedi că s-a cauzat un prejudiciu de către animal, actul juridic care atestă dreptul de folosinţă, în interes propriu, al pârâtului cu privire la animalul ce a cauzat prejudiciul reclamat prin acţiune (cum ar fi un contract de vânzare-cumpărare reprezentând titlu de proprietate al pârâtului asupra animalului sau un contract de locaţiune, de comodat etc. încheiat între proprietarul animalului şi pârât etc.), precum şi orice alte înscrisuri care atestă cuantumul prejudiciului suferit de reclamant;

b) interogatoriul pârâtului – pe aspectul dovedirii pazei juridice a animalului, a existenţei şi cuantumului prejudiciului reclamat prin acţiune;

c) martori – pe aceleaşi aspecte ca şi cele vizate de interogatoriu şi înscrisuri;

d) expertiză de evaluare a prejudiciului -în cazul în care cuantumul acestuia nu a fost recunoscut de pârât sau nu a putut fi dovedit cu celelalte mijloace de probă menţionate anterior.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru se calculează în funcţie de valoarea despăgubirilor pretinse prin acţiune, conform OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial nr. 392 din 29 iunie 2013.

Timbrul judiciar diferă în funcţie de valoarea despăgubirilor solicitate, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, conform art. 5 C. proc. civ., sau cea în a cărei circumscripţie s-a săvârşit faptul ilicit, potrivit art. 10 pct. 8 C. proc. civ. (competenţă teritorială alternativă);

b) material – instanţa competentă este judecătoria sau tribunalul, după cum valoarea obiectului pricinii (a despăgubirilor solicitate) este de până la un miliard lei sau peste această valoare, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., respectiv art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.