Model de acţiune privind recunoaşterea hotărârii arbitrale străine

Domnule Preşedinte, [1]

Subscrisa [2]_, cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului, codul unic de înregistrare_şi contul bancar_, reprezentată prin_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului, codul unic de înregistrare _şi contul bancar_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Recunoaşterea Hotărârii arbitrale nr. din_ pronunţată de_(denumirea instanţei străine).

De asemenea, solicităm obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: Ne întemeiem acţiunea pe dispoziţiile art. 370 şi art. 370¹ C. proc. civ. raportat la art. 167-172 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.

Probe [6]: în dovedire, solicităm proba cu înscrisuri.

Anexăm: înscrisuri, respectiv:_, chitanţa privind plata taxei

judiciare de timbru în valoare de 73.000 lei, precum şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Tribunalului [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Recunoaşterea hotărârii arbitrale străine reprezintă o procedură contencioasă în cadrul căreia se efectuează un control asupra condiţiilor de regularitate ale hotărârii arbitrale străine. Hotărârea arbitrală străină se bucură de intangibilitate, în sensul că fondul litigiului nu mai poate fi pus în discuţie şi nici hotărârea pronunţată nu mai poate fi cenzurată.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are partea din procesul arbitrai interesată să obţină recunoaşterea hotărârii arbitrale străine în România, spre a beneficia de puterea lucrului judecat.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are partea care refuză recunoaşterea hotărârii arbitrale străine.

[4] Motivele de fapt. Se va menţiona că între părţi a avut loc un litigiu arbitrai străin, soluţionat prin hotărârea arbitrală a cărei recunoaştere se solicită, şi se va arăta că sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile prevăzute de art. 167-171 din Legea nr. 105/1992, respectiv:

a) hotărârea este definitivă potrivit legii statului unde a fost pronunţată;

b) instanţa judecătorească care a pronunţat-o a avut, potrivit legii menţionate, competenţa să judece procesul. S-a arătat că o instanţă arbitrală străină este competentă dacă părţile au ales-o pentru a soluţiona respectivul litigiu sau dacă a fost desemnată, cu această atribuţie, de către o convenţie internaţională aplicabilă părţilor;

c) există reciprocitate în ce priveşte efectele hotărârilor străine între România şi statul instanţei care a pronunţat hotărârea.

în cazul în care, hotărârea a fost pronunţată în lipsa părţii care a pierdut procesul, trebuie să se constate, de asemenea, că acesteia i-a fost înmânată în timp util citaţia pentru termenul de dezbateri în fond, cât şi actul de sesizare a instanţei şi că i s-a dat posibilitatea de a se apăra şi de a exercita calea de atac împotriva hotărârii.

Totodată, se va arăta că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 168 din lege cu privire la refuzul recunoaşterii hotărârii străine, respectiv:

a) hotărârea nu este rezultatul unei fraude comise în procedura urmată în străinătate;

b) hotărârea nu încalcă ordinea publică de drept internaţional privat român. Referitor la acest aspect, în doctrină s-a arătat că o sentinţă arbitrală nu va produce efecte în România decât dacă ea are ca obiect un litigiu susceptibil de a fi soluţionat pe calea arbitrajului, potrivit legii române;

c) procesul nu a fost soluţionat între aceleaşi părţi printr-o hotărâre, chiar nedefinitivă, a instanţelor române sau nu se afla în curs de judecare în faţa acestora la data sesizării instanţei străine.

[5] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 370 şi ale art. 370¹ C. proc. civ. raportat la dispoziţiile art. 167-172 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.

[6] Probe. Se va administra proba cu înscrisuri, respectiv cele prevăzute de art. 171 din Legea nr. 105/1992:

a) copia hotărârii străine;

b) dovada caracterului definitivai acesteia;

c) copia dovezii de înmânare a citaţiei şi a actului de sesizare, comunicate părţii care a fost lipsă în instanţa străină sau orice alt act oficial care să ateste că citaţia şi actul de sesizare au fost cunoscute de către partea împotriva căreia s-a dat hotărârea;

d) orice alt act de natură să probeze, în completare, că hotărârea străină îndeplineşte celelalte condiţii prevăzute de art. 167 din Legea nr. 105/1992.

Legea nr. 105/1992 impune ca actele să fie însoţite de traduceri autorizate şi supralegalizate. Supralegalizarea nu este cerută dacă părţile sunt de acord cu depunerea de copii certificate pentru conformitate.

Cerinţa supralegalizării este înlăturată pentru statele semnatare ale Convenţiei cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961, la care România a aderat prin O.G. nr. 66/1999, aprobată prin Legea nr. 52/2000, modificată prin Legea nr. 142/2004, fiind suficientă aplicarea apostilei³¹, în condiţiile convenţiei.

[7] Tlmbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 73.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 13 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare.

Timbrul judiciar este de 3.000 lei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa judecătorească în circumscripţia căreia se află sediul celui care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine, potrivit art. 170 din Legea nr. 105/1992 la care face referire art. 370¹ C. proc. civ.;

b) material – competenţa aparţine tribunalului, conform art. 170 din Legea nr. 105/1992 la care face referire art. 370¹ C. proc. civ.

în cazul în care cererea de recunoaştere este rezolvată pe cale incidentală, aceasta se soluţionează de către instanţa sesizată cu un proces având un alt obiect, în cadrul căreia se ridică excepţia puterii lucrului judecat, întemeiată pe hotărârea străină.