Model de cerere de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şl a falimentului formulată de creditori

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul/subscrisa [2]_, domiciliat în_/cu sediul în_, înmatriculat în registrul comerţului/registrul persoanelor juridice sub nr._, codul unic de înregistrare_, contul bancar_, prin reprezentant legal_, în calitate de creditor, formulez prezenta

Cerere de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului

împotriva [3]_, cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului_, codul unic de înregistrare_, contul bancar_, în calitate de debitor.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 31, art. 36 şi art. 38 din Legea nr. 64/1995, republicată.

Probe [6]: în dovedire, solicit următoarele probe:_

Anexez: următoarele înscrisuri_, chitanţă privind plata taxei

judiciare de timbru în valoare de 366.000 lei, precum şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Tribunalului [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Prin această cerere se solicită deschiderea procedurii judiciare care are ca scop plata pasivului debitorului aflat în insolvenţă şi care se realizează prin diferite modalităţi: reorganizare judiciară sau faliment. Procedura are caracter colectiv, deoarece prin aceasta se urmăreşte satisfacerea intereselor tuturor creditorilor debitorului.

[2] Calitate procesuală activă (creditor) are oricare creditor, titular al uneia sau al mai multor creanţe certe, lichide şi exigibile, în cuantumul prevăzut de lege, care nu au fost achitate în 30 de zile de la scadenţă, precum şi Banca Naţională a României, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi Comisia de Supraveghere a Asigurărilor împotriva persoanelor juridice aflate sub supravegherea şi controlul acestora şi care, potrivit datelor de care autorităţile respective dispun, îndeplinesc criteriile prevăzute de dispoziţiile legale speciale pentru pornirea acestei procedurii.

Creditorul poate introduce cererea numai dacă dreptul la acţiune privind valorificarea creanţei sale nu s-a prescris.

[3] Calitate procesuală pasivă (debitor) are persoana aflată în insolvenţă, respectiv:

a) comercianţii – societăţile comerciale, organizaţiile cooperatiste, persoanele fizice care acţionează individual sau în asociaţii familiale;

b) societăţile agricole;

c) grupurile de interes economic.

Atunci când cererea este introdusă de Banca Naţională a României, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare sau Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, calitate procesuală pasivă au persoanele juridice aflate sub supravegherea şi controlul acestora.

[4] Motivele de fapt. Se va arăta în ce calitate s-a formulat cererea, precum şi faptul că titularul cererii deţine una sau mai multe creanţe, certe, lichide şi exigibile, în cuantumul prevăzut de lege, care nu au fost achitate de 30 de zile de la scadenţă.

Creanţa este certă nu numai atunci când este constatată printr-un titlu executoriu, dar şi atunci când este constatată printr-un înscris sub semnătură privată sau chiar când nu este stabilită printr-un titlu.

Caracterul lichid al creanţei se defineşte prin aceea că se referă la o sumă de bani, iar exigibilitatea presupune ajungerea creanţei la scadenţă.

Referitor la cuantumul creanţei/creanţelor, legea prevede îndeplinirea următoarele condiţii:

a) dacă creanţele izvorăsc din raporturi de muncă sau raporturi obligaţionale civile, acestea trebuie sa aibă un cuantum superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie, calculate la data formulării cererii introductive (datele privind valoarea salariului mediu pe economie se comunică de către Institutul Naţional de Statistică);

b) în celelalte cazuri creanţele trebuie să aibă un cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 3.000 euro, calculat la data formulării cererii introductive;
c) în cazul unui creditor care deţine creanţe din ambele categorii menţionate Ia lit. a) şi b), cuantumul total al creanţelor trebuie să fie superior valorii însumate a 6 salari medii pe economie.

De asemenea, se va indica suma de bani datorată de debitor şi natura juridică a creanţei, invocându-se şi faptul că debitorul se află în insolvenţă, definită ca atare în art. 1 alin. (2) din lege ca „ acea stare a patrimoniului debitorului caracterizată prin incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile ”, adică lipsa de lichidităţi ce determină imposibilitatea plăţii datoriilor.

[5] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 31, art. 36 şi art. 38 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată.

Menţionăm că procedura reorganizării judiciare şi a falimentului instituţiilor de credit are o reglementare distinctă, respectiv prin O.G. nr. 10/2004, aprobată prin Legea nr. 278/2004; la fel şi procedura falimentului societăţilor de asigurare, reglementată de Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară şi falimentul societăţilor de asigurare.

[6] Probe. Sunt aplicabile regulile prevăzute de art. 46 C. com. în materie probatorie (acte autentice, acte sub semnătură privată, facturi acceptate, corespondenţă, telegrame, registrele comerciale). De asemenea, vor fi aduse înscrisuri din care să rezulte neplata la scadenţă a datoriilor şi lipsa de disponibil în contul debitorului.

în mod obligatoriu se vor depune înscrisul constatator al creanţei reclamantului, constând în: titlul executoriu, hotărâre judecătorească sau efect de comerţ, şi, după caz, contractul încheiat de părţi, facturi fiscale, avize de expediţie, relaţii de la oficiul registrului, eventual şi somaţii dresate de executorul judecătoresc, precum şi orice alte acte din care rezultă certitudinea creanţei, socotite utile cauzei.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 366.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 6 lit. c) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar timbrul judiciar este de 3.000 Iei, potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa judecătorească în a căreia rază teritorială se află sediul debitorului, potrivit art. 6 din Legea nr. 64/1995, republicată;

b) material – competenţa aparţine tribunalului, conform art. 36 alin. (1) coroborat cu art. 6 din Legea nr. 64/1995, republicată.

Conform art. 37 din Legea nr. 64/1995, republicată, după înregistrarea cererii introductive, preşedintele tribunalului va nominaliza de îndată judecătorul-sindic, potrivit art. 9 din lege.