Model de cerere de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şl a falimentului formulată de debitor

Model de cerere de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şl a falimentului formulată de debitor

Domnule Preşedinte, [1]

Subscrisa [2]_, cu sediul în_, înmatriculată în registrul comerţului/registrul persoanelor juridice sub numărul_, codul unic de înregistrare_, contul bancar_, prin reprezentant legal_, în calitate de debitor, formulez prezenta

Cerere de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului

a subscrisei, prin care îmi manifest intenţia de [3]_

Motivele cererii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 31, art. 32, art. 33 şi art. 38 din Legea nr. 64/1995, republicată.

Probe [6]: în dovedire, depun următoarele acte:_

Anexez: înscrisuri, respectiv_, chitanţă privind plata taxei

judiciare de timbru în valoare de 366.000 lei, precum şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [7]

Semnătura, [8]

Domnului Preşedinte al Tribunalului [9]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Cererea debitorului de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului este actul procesual care declanşează procedura judiciară prevăzută de Legea nr. 64/1995, procedură ce are ca scop plata pasivului debitorului aflat în insolvenţă şi care se realizează prin diferite modalităţi: reorganizarea judiciară sau faliment. Această procedură are caracter colectiv, deoarece prin ea se urmăreşte satisfacerea intereselor tuturor creditorilor debitorului.

1.1. Termenul în care se poate introduce cererea este de maximum 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă. Potrivit legii, introducerea prematură şi cu rea-credinţă de către debitor a unei cereri de deschidere a procedurii atrage răspunderea patrimonială a debitorului persoană fizică sau a reprezentanţilor legali ai persoanelor juridice debitoare, pentru prejudiciile pricinuite.

[2] Titularul cererii. Potrivit art. 32 din Legea nr. 64/1995, republicată, debitorul aflat în insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi; de asemenea, va putea să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi şi debitorul în cazul căruia apariţia stării de insolvenţă este iminentă (în acest caz cererea fiind facultativă-s.n.).

Potrivit art. 1 din lege, pot avea calitate de debitor următoarele categorii de persoane:

a) comercianţii, respectiv societăţile comerciale, organizaţiile cooperatiste, persoanele fizice care acţionează individual sau în asociaţii familiale;

b) societăţile agricole;

c) grupurile de interes economic.

[3] Obiectul cererii. Debitorul are facultatea alegerii căii de urmat, manifestându-şi fie intenţia de intrare în faliment, fie de reorganizare, conform unui plan, prin restructurarea activităţii sau prin lichidarea, în tot sau în parte, a averii, în vederea stingerii datoriilor.

[4] Motivele de fapt Se va invoca faptul că debitorul se află în stare de insolvenţă, definită ca atare în art. 1 alin. (2) din lege ca „acea stare a patrimoniului debitorului caracterizată prin incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile” şi faptul că cererea este făcută în termenul de 30 de zile prevăzut de lege, sau, în cazul în care nu a apărut starea de insolvenţă, iminenţa acesteia.

De asemenea, se va menţiona că, în ultimii 5 ani precedenţi cererii, debitorul nu a mai formulat o astfel de cerere şi că nu a fost obiectul unei astfel de cereri introduse de creditori (art. 35 din Legea nr. 64/1995, republicată).

[5] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 31, art. 32, art. 33 şi art. 38 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată.

Menţionăm că procedura reorganizării judiciare şi a falimentului instituţiilor de credit are o reglementare distinctă, respectiv prin O.G. nr. 10/2004; la fel şi procedura falimentului instituţiilor de asigurare, reglementată prin Legea nr. 503/2004.

[6] Probe. Potrivit art. 33 din lege, cererea trebuie să fie însoţită de următoarele acte:

a) bilanţul contabil şi copii de pe registrele contabile curente, respectiv registrul-jurnal, registrul-inventar, registrul cartea mare;
b) lista completă a bunurilor debitorului, imobile şi mobile, incluzând toate conturile şi băncile prin care debitorul îşi rulează fondurile; pentru bunurile grevate se vor menţiona datele din registrele de publicitate;

c) lista cu numele şi adresele creditorilor, indiferent de felul creanţelor acestora: certe sau sub condiţie, lichide sau nelichide, scadente sau nescadente, necontestate sau contestate, arătându-se suma, cauza şi drepturile de preferinţă;

d) o listă cuprinzând plăţile şi transferurile patrimoniale efectuate de debitor în cele 120 de zile anterioare formulării cererii introductive;

e) contul de profit şi pierderi pe anul anterior depunerii cererii;

0 o listă a membrilor grupului de interes economic sau, după caz, a asociaţilor cu răspundere nelimitată, pentru societăţile în nume colectiv şi cele în comandită;

g) declaraţia prin care debitorul îşi arată intenţia de intrare în faliment sau de reorganizare, conform unui plan, prin restructurarea activităţii sau prin lichidarea, în tot sau în parte, a averii, în vederea stingerii datoriilor sale. Dacă această declaraţie nu este depusă până la expirarea unui termen de 10 zile de la înregistrarea cererii, se prezumă că debitorul este de acord cu începerea falimentului;

h) o declaraţie pe propria răspundere sau un certificat de la registrul societăţilor agricole ori, după caz, oficiul registrului comerţului în a cărui rază teritorială se află domiciliul profesional/sediul social, din care să rezulte dacă a mai fost supus acestei procedurii într-un interval de 5 ani anterior formulării cererii introductive.

Potrivit art. 33 alin. (2), dacă debitorul nu dispune la momentul înregistrării cererii de vreuna dintre informaţiile prevăzute la lit. a)-f) si h), el va putea înregistra acea informaţie la tribunal, în termen de 10 zile, sub sancţiunea respingerii cererii.

[7] Tlmbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 366.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 6 lit. c) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar timbrul judiciar este de 3.000 lei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Semnătura. Cererile persoanelor juridice se semnează de persoanele care, potrivit actelor constitutive sau statutelor, au calitatea de a le reprezenta.

în cazul în care cererea este formulată de o societate comercială, cererea trebuie să se bazeze pe o hotărâre a adunării generale a asociaţilor.

[9] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa judecătorească în a căreia rază teritorială se află sediul debitorului, conform art. 6 din Legea nr. 64/1995, republicată;

b) material – competenţa aparţine tribunalului, conform art. 32 alin. (1) coroborat cu art. 6 din Legea nr. 64/1995, republicată.

Conform art. 37 din Legea nr. 64/1995, republicată, după înregistrarea cererii introductive, preşedintele tribunalului va nominaliza de îndată judecătorul-sindic, potrivit art. 9 din lege.

Lasă un comentariu