Model de cerere de reabilitare

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_ , domiciliat în_, solicit

Reabilitarea judecătorească

privind condamnarea la_, pentru săvârşirea infracţiunii de _, pronuntată de_ prin hotărârea definitivă nr._

Motivele cererii sunt următoarele [3]_

Îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 494 şi următoarele C. proc. pen. şi art. 133-135 şi următoarele C. pen. [4]

În susţinerea cererii, anexez:_[5]

Data

Semnătura,

Domnului Preşedinte al [6]_

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Reabilitarea este instituţia din dreptul penal cuprinzând un ansamblu de dispoziţii care reglementează posibilitatea încetării consecinţelor juridice (decăderi, interdicţii, incapacităţi) ce decurg dintr-o condamnare.

Reabilitarea este de două feluri: de drept – care operează automat, ope legis, în cazul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege (reglementată de art. 134 C. pen., respectiv art. 151 din noul C. pen.), şi judecătorească – care trebuie pronunţată de instanţa judecătorească, la cererea celui interesat, în cazurile în care nu operează reabilitarea de drept (prevăzută de art.135 C. pen., respectiv art. 152 din noul C. pen.).

Menţionăm că noul Cod penal prevede [art. 151 alin. (3)] şi posibilitatea ca reabilitarea de drept să fie constatată şi de instanţa de judecată, care, verificând îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, va pronunţa o hotărâre în constatare.

1.1. Termenele reabilitării judecătoreşti diferă în funcţie de natura şi cuantumul pedepsei la care a fost condamnat cel care cere reabilitarea. Astfel, potrivit art. 137 C. pen.²⁾, reabilitarea poate fi cerută:

a) în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an până la 5 ani, după trecerea unui termen de 4 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunţate;

b) în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani până la 10 ani, după trecerea unui termen de 5 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunţate;

c) în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, după trecerea unui termen de 7 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunţate;

d) în cazul pedepsei detenţiunii pe viaţă comutate sau înlocuite cu pedeapsa închisorii, după trecerea unui termen de 7 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei cu închisoare.

Potrivit art. 135 alin. (2) C. pen., procurorul general poate dispune, în cazuri excepţionale, reducerea termenelor de reabilitare. în noul Cod penal această facultate a fost acordată instanţei, şi nu procurorului general.

Referitor la calcul termenelor de reabilitare, art. 136 C. pen.prevede că acestea se socotesc de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris, iar în caz de graţiere totală sau de graţiere a restului de pedeapsă, termenul curge de la data actului de graţiere.

[2] Titularul cererii. Condamnatul este singurul care poate cere reabilitarea, iar, după decesul acestuia, cererea poate fi făcută de soţ sau de alte rude apropiate.

Soţul sau rudele apropiate pot continua procedura de reabilitare, pornită anterior de decedat [art. 495 alin. (1) C. proc. pen.].

[3] Motivele cererii. Se va arăta faptul că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 135 şi art. 137 C. pen. (respectiv art. 152 şi art. 154 din noul C. pen.) – condiţii de fond – şi de art. 495 C. proc. pen. – condiţii de formă -, respectiv:

a) împlinirea termenului de reabilitare prevăzut de lege,

b) neintervenţia unei noi condamnări în termenul de reabilitare;

c) faptul că cel condamnat îşi are asigurată existenta prin muncă sau prin alte mijloace oneste, sau, după caz, faptul că are vârsta de a fi pensionat sau este incapabil de muncă;

d) buna conduită a condamnatului în perioada de după executarea pedepsei;

e) faptul că a achitat în întregime cheltuielile de judecată şi despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat, afară de cazul când partea vătămată a renunţat la despăgubiri. De asemenea, neîndeplinirea acestei condiţii nu duce la respingerea cererii de reabilitare în cazul în care instanţa constată că acest lucru nu se datorează relei-voinţe a condamnatului.

[4] Temeiul juridic îl constituie dispoziţiile art. 494-503 C. proc. pen. şi ale art. 135 şi următoarele C. pen. (respectiv art. 151 şi următoarele din noul C. pen.).

[5] Dovezi. Potrivit art. 495 alin. (3) C. proc. pen., la cererea de reabilitare se vor anexa acte din care reiese îndeplinirea condiţiilor reabilitării, respectiv:

a) copia de pe hotărârea de condamnare;

b) biletul de eliberare din penitenciar sau hotărârea prin care s-a constatat executată pedeapsa prin prescripţie, graţiere etc.;

c) dovezi privind localităţile unde condamnatul a locuit după executarea pedepsei până la introducerea cererii, iar în cazul în care executarea pedepsei a fost prescrisă, de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la introducerea cererii;

d) adeverinţe din care rezultă că cel condamnat prestează o muncă din care îşi are asigurată existenţa, iar în cazul condamnatului pensionat, adeverinţă din care să rezulte că primeşte pensie;

e) adeverinţe din care să rezulte conduita acestuia la locul de muncă, în societate şi în familie, pe toată perioada de la executarea pedepsei şi până la rezolvarea cererii de reabilitare;

f) dovada din care să rezulte achitarea în întregime a cheltuielilor judiciare şi a despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat condamnatul sau, în cazul neachitării integrale a acestora, dovezi din care să rezulte că neplata acestora nu s-a datorat relei sale voinţe.

[6] Instanţa competentă. Cererea de reabilitare se soluţionează de către instanţa care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea sau instanţa corespunzătoare în grad în a cărei circumscripţie domiciliază condamnatul [art. 494 C. proc. pen.].