Model de cerere de recuzare în procedura penală

Domnule Procuror/Procuror-şef/Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, în calitate de_, vă rog să luaţi act că înţeleg să recuz pe [3]_, pentru următoarele motive [4]

Data

Semnătura,

Domnului Procuror/Procuror-şef/Preşedinte al [5]_

Explicații teoretice

[ 1 ] Natura juridică. Recuzarea este o instituţie de drept procesual, la îndemâna părţilor din procesul penal, prin intermediul căreia un subiect oficial din cadrul organelor judiciare este înlăturat de la rezolvarea unei cauze penale.

1.1. Termenul de introducere. Recuzarea se poate solicita, potrivit art. 51 alin. (1) C. proc. pen., atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, de îndată ce partea a aflat despre existenţa cazului de incompatibilitate.

[2] titularul cererii. Potrivit legii, cererea de recuzare poate fi făcută de oricare dintre părţile participante la proces (învinuit, inculpat, parte vătămată, parte civilă, parte responsabilă civilmente). Astfel, după cum rezultă din dispoziţiile legii, recuzarea se poate face numai de către părţile din proces, nu şi de procuror⁰.

[3] Persoanele care pot fi recuzate. în cursul urmăririi penale se poate recuza persoana care efectuează cercetarea penală sau procurorul care efectuează ancheta penală, iar în cursul judecăţii se poate recuza procurorul de şedinţă, grefierul, magistratul-asistent, unul dintre judecători ori întreg completul de judecată sau chiar toţi judecătorii de la instanţa respectivă.

De asemenea, potrivit art. 54 C. proc. pen., mai pot fi recuzaţi experţii şi interpreţii.

[4] Motivele recuzării. Motivele de recuzare sunt strâns legate de cazurile de incompatibilitate a unuia sau unora dintre subiecţii procesuali oficiali, pentru care legea prevede anumite impedimente în ceea ce priveşte participarea acestuia/acestora la rezolvarea unei cauze penale concrete. Astfel, se interzice persoanei care se află într-unul din cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege de a lua parte la urmărirea penală sau, după caz, la judecarea cauzei, aceasta având obligaţia legală de a se abţine, în caz contrar putând fi recuzată.

Potrivit art. 46-48 C. proc. pen.:

• judecătorii care sunt soţi sau rude apropiate între ei nu pot face parte din acelaşi complet de judecată (art. 46 C. proc. pen.);

• judecătorul care a luat parte la soluţionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiaşi cauze într-o instanţă superioară sau la judecarea cauzei după desfiinţarea hotărârii cu trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs [art. 47 alin. (1) C. proc. pen.];

• judecătorul care şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia care ar putea fi dată în acea cauză nu mai poate participa la judecarea acesteia [art. 47 alin. (1) C. proc. pen.];

• de asemenea, judecătorul este incompatibil de a judeca dacă, în cauza respectivă: a pus în mişcare acţiunea penală sau a dispus trimiterea în judecată ori a pus concluzii în fond în calitate de procuror la instanţa de judecată sau a emis mandatul de arestare preventivă în cursul urmăririi penale; a fost reprezentant sau apărător al vreuneia dintre părţi; a fost expert sau martor; există împrejurări din care rezultă că este interesat sub orice formă, el, soţul sau vreo rudă apropiată [art. 48 lit. a)-c) C. proc. pen.].

Când cererea de recuzare priveşte întreaga instanţă, trebuie să se indice, în concret, pentru fiecare judecător în parte, cazul de incompatibilitate [art. 52 alin. (5) C. proc. pen.].

Cazurile de incompatibilitate a procurorului, a organului de cercetare penală, a magistratului-asistent şi a grefierului sunt prevăzute de art. 49 C. proc. pen., iar potrivit art. 54 alin. (1) C. proc. pen., cazurile de recuzare prevăzute de art. 48 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător expertului şi interpretului.

Menţionăm că, potrivit art. 54 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., participarea ca expert sau ca interpret de mai multe ori în aceeaşi cauză nu constituie un motiv de recuzare, însă calitatea de expert este incompatibilă cu aceea de martor în aceeaşi cauză, calitatea de martor având întâietate.

[5] Organul competent. în cursul urmăririi penale, asupra cererii de recuzare a persoanei care efectuează cercetarea penală se va pronunţa procurorul care supraveghează cercetarea penală, iar când este îndreptată împotriva procurorului care efectuează ancheta aceasta se va soluţiona de către procurorul ierarhic superior [art. 53 alin. (1) C. proc. pen.]. în cazul în care cererea de recuzare este adresată persoanei care efectuează cercetarea penală, aceasta este obligată să o înainteze,

împreună cu lămuririle necesare, în termen de 24 de ore, procurorului, fără a întrerupe cursul cercetării penale.

în cursul judecăţii, recuzarea judecătorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se adresează preşedintelui şi se soluţionează de un alt complet, fără participarea celui care este recuzat. în cazul în care recuzarea priveşte întreaga instanţă, aceasta se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară.