Model de revizuire cerută în baza art. 394 c. proc. pen.

Domnule Procuror, [1]

Subsemnatul [2]_ , în calitate de_, în dosarul nr. / al_, în termen legal [3]

Vă rog să începeţi procedura de revizuire a hotărârii penale [4] nr. / pronunţată de_, pentru următoarele motive [5]_

Vă rog ca, după verificarea motivelor şi a probelor pe care le depun în sprijinul cererii de revizuire, să sesizaţi instanţa de judecată competentă pentru soluţionarea acesteia. [6]

Data

Semnătura,

Domnului Procuror al Parchetului de pe lângă [7]_

Explicații teoretice

[I] Natura juridică. Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, exercitată împotriva hotărârilor penale definitive, pe temeiul unor împrejurări esenţiale ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.

[2] Titularul cererii. Potrivit art. 369 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută de oricare parte din proces, în limitele calităţii sale procesuale, precum şi de către soţul şi rudele apropiate ale condamnatului, chiar şi după moartea acestuia.

De asemenea, potrivit art. 369 alin. (1) C. proc. pen., procurorul poate din oficiu să iniţieze procedura revizuirii.

[3] Termenul de introducere. Potrivit art. 398 C. proc. pen., cererea de revizuire se poate introduce oricând, dacă se face în favoarea condamnatului, chiar după executarea pedepsei sau după moartea acestuia.

Cererea de revizuire în defavoarea condamnatului, a celui achitat sau a celui faţă de care s-a încetat procesul penal se poate face în termen de un an, care curge de la:

a) în cazul prevăzut în art. 394 lit. a) C. proc. pen., precum şi în cazurile prevăzute la lit. b), c) şi d) când nu sunt constatate prin hotărâre definitivă, de la data când faptele sau împrejurările au fost cunoscute de persoana care face cererea;

b) în cazurile prevăzute în art. 394 lit. b), c) şi d) C. proc. pen., dacă sunt constatate prin hotărâre definitivă, de la data când hotărârea a fost cunoscută de persoana care face cererea.

Potrivit art. 398 alin. (4), revizuirea în defavoarea inculpatului nu se poate face când a intervenit o cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal.

[4] Obiectul revizuirii. Sunt supuse revizuirii hotărârile judecătoreşti definitive, atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă.

Precizăm că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti care conţin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin această cale extraordinară de atac se tinde la înlăturarea erorilor de fapt pe care le conţin aceste hotărâri; or, asemenea erori pot fi întâlnite numai în hotărârile care rezolvă fondul cauzei. Cu alte cuvinte, nu sunt supuse revizuirii hotărârile prin care nu se rezolvă fondul cauzei, cum ar fi: încheierile date pe parcursul judecăţii, sentinţele de dezînvestire, hotărârile prin care se admite sau se respinge o cerere de recuzare, hotărârile prin care se soluţionează cererea de întrerupere a executării pedepsei etc.

[5] Motivele de revizuire. Cererea de revizuire trebuie să se refere la unul din cazurile limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., respectiv:

a) descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la data soluţionării cauzei. Revizuientul, în cererea sa, trebuie să prezinte fapte şi împrejurări noi, pe care le-a descoperit ulterior pronunţării hotărârii definitive, şi să indice şi mijloace de probă cu care să dovedească cele susţinute.

Din analiza dispoziţiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen., rezultă că revizuirea pe acest temei este dublu condiţionată, în sensul că trebuie să fie vorba de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la data soluţionării cauzei şi aceste fapte sau împrejurări noi să fie de natură a dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, încetare a procesului penal sau de condamnare.

în literatura de specialitate şi în practica judiciară, prin fapte sau împrejurări se înţelege probele propriu-zise, adică elementele de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii.⁰

Descoperirea faptelor sau împrejurărilor noi trebuie corelată cu necunoaşterea acestora de către instanţa de judecată, indiferent dacă acestea au fost sau nu cunoscute de părţi; aşadar, legea nu-i atribuie expresiei „s-au descoperit” sensul necunoaşterii nici de părţi şi nici de instanţă, ci numai al necunoaşterii de către instanţă.

în ceea ce priveşte a doua condiţie, referitoare la faptele şi împrejurările „noi”, acestea trebuie să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, încetare a procesului penal sau de condamnare.

b) săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă de către un martor, expert sau interpret, în cauza a cărei revizuire se cere. Referitor la acest al doilea caz de revizuire, se impune precizarea că trebuie întrunite cumulativ mai multe condiţii, şi anume:

– să se fi săvârşit o infracţiune de mărturie mincinoasă de către un martor, expert sau interpret, în cauza a cărei revizuire se cere;

– mărturia mincinoasă să fi condus la pronunţarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice;

– mărturia mincinoasă să se poată dovedi prin anumite mijloace de probaţiune prevăzute de lege, cum ar fi hotărârea definitivă de condamnare pentru mărturie mincinoasă ori emiterea unei ordonanţe de către procuror, dacă prin acestea s-a stabilit fapta de mărturie mincinoasă, dar nu s-a mai dispus trimiterea în judecată din anumite motive;

c) declararea ca fals a unui înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere. Pentru a fi admisă cererea de revizuire pe acest temei se cere a fi întrunite mai multe condiţii cumulative:

-în primul rând, existenţa unui înscris fals;

– acest înscris fals să fi dus la pronunţarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice;

– falsitatea actului să fie dovedită prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanţă a procurorului;

d) comiterea unei infracţiuni de către un membru al completului de judecată, procuror ori de către persoana care a efectuat acte de cercetare penală, în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere. Pentru acest caz de revizuire se cere îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

– existenţa unui subiect activ circumstanţiat al infracţiunii, respectiv un judecător din completul care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere, procurorul sau un organ de cercetare penală;

– infracţiunea comisă să aibă legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

– infracţiunea comisă să fi dus la darea unei hotărâri nelegale şi netemeinice.

Dovada săvârşirii faptei ilicite de către persoanele mai sus menţionate se poate

face prin hotărâre definitivă de condamnare sau prin ordonanţa procurorului, dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului cauzei, aşa cum cer dispoziţiile art. 395 C. proc. pen.;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia. Pentru cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. e) C. proc. pen. se cere îndeplinirea cumulativă a două condiţii, şi anume:

– să existe două sau mai multe hotărâri penale definitive;

– hotărârile să nu se poată concilia, în sensul că, datorită datelor şi dispoziţiilor pe care le conţin, acestea se exclud reciproc;

[6] Instanţa competentă. Competentă să soluţioneze cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza în primă instanţă, iar în cazul de revizuire bazat pe existenţa unor hotărâri ce nu se pot concilia, competenţa se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile art. 35 C. proc. pen., adică este competentă instanţa care a fost prima sesizată, când hotărârile au fost pronunţate de instanţe egale în grad, şi instanţa în grad superior, dacă hotărârile au fost pronunţate de instanţe de grade diferite.

[7] Organul căruia i se adresează cererea. Cererea de revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă instanţa care a judecat cauza în fond şi care, printr-un referat motivat, trimite cererea, împreună cu dosarul, la instanţa competentă să se pronunţe asupra cererii de revizuire.