Achitare
achitare – soluţie pe care o pronunţă instanţa de judecată atunci când constată că: fapta pentru care o persoană a fost învinuită nu există sau nu este prevăzută de legea penală, ori nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, sau fapta nu a fost săvârşită de inculpat ori îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, precum şi atunci când există vreuna din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei.
achitare, soluţie pe care o pronunţă instanţa de judecată atunci cînd constată că: fapta pentru care o persoană a fost învinuită nu există sau nu este prevăzută de legea penală, ori nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, sau fapta nu a fost săvîrşită de inculpat ori ii lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, precum şi atunci cînd există vreuna din cauzele care Înlătură caracterul penal al faptei (art. 11, pct. 2, lit. a, C.p.p.). Dacă instanţa care pronunţă achitarea apreciază că fapta ar putea atrage măsuri ori sancţiuni, altele declt cele prevăzute de legea penală, sesizează organul competent (art. 12, C.p.p.). în caz de achitare, măsurile preventive încetează de drept (art. 140, C.p.p.); de asemenea, instanţa dispune punerea, de îndată, în libertate a inculpatului arestat preventiv (art. 350, C.p.p.).