Acoperire

acoperire -1. termen utilizat pentru a desemna suma de bani aflată în depozit la tras, pe baza căreia deponentul poate emite un titlu de credit (cambie sau cec), urmând ca depozitarul sumei să achite la scadenţă acel titlu. Emiterea titlului de credit cunoscând că nu există provizia necesară acoperirii sale constituie, în condiţiile legii, infracţiunea de înşelăciune. 2. operaţiunea de închidere a unei poziţii „short” la vânzările scurte prin cumpărarea titlurilor datorate. 3. depozit făcut de client la broker pentru asigurarea unei tranzacţii la termen.

4. operaţiunea de contrabalansare a unei poziţii deschise la bursă concretizată în efectuarea unei vânzări-cumpărări la termen sau la disponibil. Neres-pectarea dispoziţiilor legale stabilite pentru tranzacţionarea de valori mobiliare poate constitui infracţiune la acest regim.

ACOPERIRE, fond ce asigură posibilitatea de a face faţă unei obligaţii, unor plăţi etc. Stoc de aur sau alte valori în temeiul cărora banca de emisiune asigură convertibilitatea bancnotelor.