Activitate

activitate – ansamblu de acte fizice făcute în scopul obţinerii unui anumit rezultat. ~ infracţională -acţiune sau complex de acţiuni prin care se încalcă legea penală, cu intenţie, din culpă sau cu praeterintenţie. Se poate realiza printr-o acţiune pozitivă (comi-siune) sau printr-o atitudine negativă (omisiune). ~ de transport pe calea ferată – activitate prin care se realizează transportul de persoane şi mărfuri pe calea ferată. Este susceptibilă să fie tulburată prin neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, cu ştiinţă sau din culpă, de către angajaţii căilor ferate, ori prin părăsirea postului sau prin prezenţa la serviciu în stare de ebrietate a angajaţilor care asigură direct siguranţa circulaţiei, sau prin acte de distrugere a liniei ferate, a instalaţiilor, prin aşezarea de obstacole, ori prin acte de semnalizare falsă. Asemenea fapte constituie infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe căile ferate. ~ importantă de stat sau altă activitate publică importantă – activitate susceptibilă să fie desfăşurată de către o persoană care ocupă o funcţie la nivel înalt central sau chiar local, exercitată în cadrul unei autorităţi publice, instituţii publice sau altei persoane juridice de drept public. Persoana care desfăşoară o astfel de activitate poate deveni, în condiţiile legii, subiect pasiv al infracţiunii de atentat care pune în pericol siguranţa statului, -judiciară penală – activitate desfăşurată de organele judiciare în vederea constatării, la timp şi complet, a faptelor care constituie infracţiuni şi pentru tragerea la răspundere a persoanelor care au săvârşit asemenea fapte.

activitate, acţiune exterioară sau complex de manifestări exterioare desfăşurate in vederea realizării unui scop. A. de urmărire penală, a. pe care o desfăşoară procurorii şi organele de cercetare penală (organele de cercetare ale securităţii, organele de cercetare ale miliţiei, organele de cercetare speciale), avlnd ca obiect strîngerea probelor cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată (art. 200, 201, C.p.p.). A. de judecată, a. pe care o desfăşoară instanţele de judecată din momentul sesizării şi pînă la definitiva soluţionare a cauzei penale care formează obiectul procesului, adică a conflictului de drept penal născut ca urmare a săvîrşirii unei fapte prevăzute de legea penală. A. procesuală, a. legal reglementată, constînd dintr-un complex de acte succesive, desfăşurate coordonat şi progresiv, efectuate de organe anume însărcinate cu aceasta, în vederea aplicării sancţiunii prevăzute de lege pentru încălcarea săvirşită. A.p. poate avea o desfăşurare mai amplă sau mai sumară, după natura şi gravitatea faptei ilicite ce urmează a fi sancţionată.

ACTIVITATE PROFESIONALĂ REGLEMENTATĂ (în materia comerţului electronic), activitatea profesională pentru care accesul sau exercitarea în România este condiţionată, direct ori indirect, în conformitate cu legislaţia română în vigoare, de deţinerea unui document care să ateste nivelul de formare profesională.