Identificarea maşinii de scris

identificarea maşinii de scris, stabilirea maşinii la care s-a dactilografiat un text. Mult mai puţin utilizată în zilele noastre, când imprimanta a preluat locul maşinii clasice de scris, se realizează prin compararea caracteristicilor dactilografice ale actului în litigiu cu caracteristicile dactilografice ale altor acte scrise la maşina bănuită, precum şi cu probe experimentale obţinute la aceeaşi maşină. Compararea se desfăşoară, de regulă, în două etape. Mai întâi se iau în calcul caracteristicile cu valoare generică, cum sunt claviatura cu particularităţile sale, tipul caracterelor, „pasul” mecanismului principal, intervalul dintre rânduri şi lungimea lor.

În cazul când una sau mai multe dintre aceste caracteristici se deosebesc, analiza comparativă se întrerupe, concluzionându-se că textul nu a fost scris la maşina în discuţie. Dacă elementele de mai sus se aseamănă, se procedează în continuare la confruntarea caracteristicilor individuale create de particularităţile pieselor ce alcătuiesc mecanismul maşinii şi de cele ale suprafeţelor de impact ale semnelor grafice. Acestea din urmă sunt cele mai constante şi mai valoroase întrucât reprezintă defecte de fabricaţie şi, mai ales, defecte ivite în  cursul exploatării maşinii de scris.