Identitate

identitate, însuşirea unei persoane, obiect sau fenomen de a-şi manifesta individualitatea în timp şi spaţiu, prin caracteristicile fundamentale, relativ neschimbătoare, ce le deosebesc de toate celelalte şi le determină să rămînă ele însele pe întreaga durată a existenţei lor. I. este rezultatul obţinut la sfîrşitul procesului de identificare. Ea conţine însuşirile sau proprietăţile unei persoane, ale unui obiect sau fenomen, prin care acestea se deosebesc de toate celelalte, adică acele însuşiri ale persoanei, obiectului sau fenomenului care le fac să fie ele însele.

Organul judiciar, stabilind i. unei persoane, izolează şi individualizează, pe baza unor date de i., dintr-un număr extrem de mare de subiecţi posibili, pe unul singur, care prin datele prezentate nu se confundă cu nici o altă persoană. Constituie, în practică, date de i. pe care organele judiciare le folosesc în activitatea procesuală: numele, prenumele, porecla, data şi locul naşterii, numele şi prenumele părinţilor, cetăţenia, studiile avute, situaţia militară, locul de muncă, ocupaţia, adresa, antecedentele penale, precum şi orice alte date pentru stabilirea situaţiei personale. Cu cît situaţia personală a două persoane este mai apropiată sau asemănătoare, cu atît datele de identificare trebuie să fie mai numeroase şi variate, în aşa fel încît individualizarea să se poată face cu excluderea oricărei posibilităţi de eroare.