Împărţirea bunurilor comune ale soţilor în timpul căsătoriei

împărţirea bunurilor comune ale soţilor în timpul căsătoriei, modalitate excepţională de încetare parţială a comunităţii matrimoniale legale, constând în împărţirea, prin hotărâre judecătorească, pentru motive temeinice, a unor bunuri comune (sau chiar a tuturor bunurilor comune) existente la un moment dat în patrimoniul soţilor, fără a afecta însă caracterul comun al bunurilor neîmpărţite şi a celor care se vor dobândi ulterior de către oricare dintre soţi, în condiţiile legii. Regula este că bunurile comune ale soţilor se împart la desfacerea căsătoriei; prin excepţie de la această regulă, legea admite, pentru motive temeinice, împărţirea, în tot sau în parte, a bunurilor comune şi în timpul căsătoriei. I.b.c.s.t.c. poate avea loc fie la cererea unuia dintre soţi, fie la cererea creditorilor personali ai oricăruia dintre soţi, dacă aceşti creditori nu au fost îndestulaţi din bunurile proprii ale soţului debitor. Această împărţire se poate face, în toate cazurile, numai pe cale judecătorească. Pe această cale, se ocroteşte comunitatea matrimonială împotriva unor împărţeli amiabile nejustificate, împărţeala bunurilor în timpul căsătoriei nu duce la încetarea comunităţii de bunuri a soţilor. Ea vizează numai pe acelea care vor intra în această comunitate ulterior.

Criteriul avut în vedere la împărţirea bunurilor este contribuţia fiecărui soţ la dobândirea lor. împărţirea poate avea loc atât pe cale principală (prin introducerea unei acţiuni de împărţeală), cât şi pe cale incidenţă (în cadrul unui proces având alt obiect, fiind solicitată cu caracter de excepţie), împărţeala cerută de creditori prezintă unele particularităţi prin care se distinge de împărţeala cerută de unul dintre soţi. Astfel, ea poate fi cerută numai de către creditorii personali ai soţilor sau, mai exact, numai de către creditorii chirografari ai oricăruia din soţi; poate fi înfăptuită numai prin hotărâre judecătorească. Acţiunea în justiţie trebuie să fie promovată împotriva ambilor soţi; admisibilitatea unei asemenea acţiuni este dublu condiţionată, şi anume: creditorul reclamant să fi urmărit în prealabil bunurile proprii ale soţului debitor şi să nu fi obţinut, pe această cale, acoperirea întregii creanţe, împărţirea cerută de creditorii personali ai soţilor poate avea loc numai în măsura în care este necesară pentru acoperirea creanţei neonorate de soţul debitor. De aici consecinţa că ea poate fi totală sau parţială. în cazul împărţelii parţiale, bunurile neîmpărţite rămân în continuare în comunitatea matrimonială, iar cele care vor fi dobândite ulterior de către soţi vor intra şi ele în această comunitate. Regula este că I.b.c.s.t.c. se înfăptuieşte pe cale principală.