Încetarea executării silite

încetarea executării silite, momentul final al procedurii execuţionale. Potrivit legii, executarea silită încetează în următoarele cazuri: a) s-a realizat integral obligaţia prevăzută în titlul executoriu, s-au achitat cheltuielile de executare, precum şi alte sume datorate potrivit legii; în acest caz, executorul va preda debitorului titlul executoriu, menţionând pe acesta stingerea totală a obligaţiilor; reprezintă modalitatea principală şi firească a î.e.s. condiţionată de realizarea integrală a urmăririi şi de achitarea tuturor sumelor datorate potrivit legii; b) nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile ori a imposibilităţii de valorificare a unor astfel de bunuri; în aceste cazuri, executorul va restitui creditorului titlul executoriu, menţionând pe acesta cauza restituirii şi partea de obligaţie ce a fost executată;

în acest caz se poate cere reluarea executării silite, înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită, dacă se indică bunurile ce pot fi urmărite potrivit legii; reluarea executării silite poate fi cerută şi asupra aceluiaşi bun, dacă acesta este un imobil, caz în care, atât timp cât potrivit legii poate avea loc reluarea executării silite, nu se va putea dispune radierea somaţiei de plată înscrise în cartea funciară; c) creditorul a renunţat la executare; renunţarea poate fi făcută verbal, în faţa executorului judecătoresc, sau prin cerere scrisă; organul de executare va lua act de renunţare printr-un proces-verbal semnat de el şi de creditor; d) a fost desfiinţat titlul executoriu.