Inel de frecare

inel de frecare, urmă suplimentară a împuşcăturii avînd formă de centură în jurul orificiului de intrare a proiectilului. Se formează datorită depunerilor de unsoare de pe ţeava armei, de funingine şi de alte reziduuri de ardere a pulberii, precum şi de particule metalice. Intensitatea inelului este în funcţie de starea ţevii armei cu care s-a tras (unsă sau neunsă, cu sau fără strat de coroziune etc.), de felul proiectilului şi a pulberii folosite, de succesiunea focurilor (la primul foc, de exemplu, se va înregistra o cantitate mai mare de unsoare pe ţeava). Pe materialele de culoare închisă sau în cazul cînd orificiul de intrare este pătat cu sînge, inelul de frecare nu se observă cu ochiul liber, fiind necesară examinarea în radiaţii invizibile (U. V., I.R., Roentgen), spectrografia, analiza prin activare cu neutroni.

În noţiunea inelului de frecare se cuprinde şi inelul de metalizare, pe care unii autori îl tratează separat. Particulele metalice depuse la orificiul de intrare provin din interiorul ţevii armei şi de la proiectilul tras, în special cînd acesta este fără cămaşă, în marea majoritate a cazurilor, inelul de frecare se suprapune cu inelul de metalizare. Sînt însă şi situaţii cînd acesta din urmă apare mai în profunzimea canalului format în ţinta împuşcată şi anume acolo unde întîlneşte o suprafaţă mai dură (de exemplu, un os din corpul uman) în comparaţie cu orificiul de intrare (de exemplu, veşmintele sau ţesuturile moi ale corpului uman).