Înfiinţarea popririi

înfiinţarea popririi, fază iniţială a procedurii popririi constând în ordinul dat terţului debitor al datornicului să nu plătească datornicului suma poprită şi s-o ţină la dispoziţia executorului judecătoresc sau a instanţei care a înfiinţat poprirea. Din momentul î.p. terţul debitor al datornicului devine terţ poprit.

Poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit; în cazul sumelor datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau de alocaţie pentru copii, precum şi în cazul sumelor datorate cu titlu de despăgubiri pentru repararea pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, î.p. se dispune de instanţa de fond, din oficiu, de îndată ce hotărârea este executorie potrivit legii. Poprirea se înfiinţează fără somaţie, prin adresă însoţită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane, înştiin-ţându-se, totodată, şi debitorul despre măsura luată. î.p. este succedată de o a doua fază procedurală, şi anume executarea propriu-zisă, prin plata efectivă către creditor a sumei pe care terţul poprit o datorează debitorului urmărit.