Interes

interes – obiectiv urmărit de o anumită persoană prin desfăşurarea unei activităţi. ~ legal (legitim) – interes consacrat şi protejat legal. Cauzarea unei vătămări intereselor legitime ale unei persoane de către un funcţionar realizează în condiţiile legii elementele unor infracţiuni de serviciu (abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor, abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, neglijenţa în serviciu). Apărarea unui interes legitim poate constitui uneori o cauză care înlătură caracterul penal al faptei (de ex., în cazul legitimei apărări, al calomniei). ~ material – avantaj material. Săvârşirea unei infracţiuni din interes material constituie uneori o circumstanţă agravantă legală specială (de ex., în caz de omor calificat, lipsire de libertate în mod ilegal etc.). Satisfacerea sau realizarea unor interese materiale constituie scopul urmărit de făptuitor prin săvârşirea celor mai multe dintre infracţiunile contra patrimoniului—al statului – obiectiv de politică a statului care trebuie ocrotit prin normele juridice penale; atingerea adusă interesului statului din culpă constituie neglijenţa în păstrarea secretului de stat. ~ public – valoare care datorită importanţei sale sociale trebuie ocrotită prin normele juridice penale; uneori comiterea unei fapte prevăzute de legea penală este justificată de apărarea unui interes public (legitima apărare, starea de necesitate).

interes, stimulent al comportamentului şi al activităţii oamenilor în cadrul relaţiilor sociale. I. material, folos, avantaj, beneficiu material concretizat. Săvîrşirea unei infracţiuni din i. m. constituie uneori o circumstanţă agravantă legală specială (de exemplu, în caz de omor calificat, provocare ilegală a avortului, lipsire de libertate în mod ilegal etc.). Satisfacerea sau realizarea unor i.m. constituie scopul urmărit de făptuitor prin săvîrşirea celor mai multe dintre infracţiunile contra patrimoniului. I. procesual, i., ocrotit de lege, prin care părţile îl au în cadrul realizării procesului penal. Astfel, inculpatul, cînd nu a încălcat legea penală, are i. de a demonstra că este nevinovat sau că vina sa este mai redusă, în cazurile cînd aceasta a fost dovedită; partea civilă are i. să obţină o justă şi integrală reparaţie a prejudiciului suferit prin săvirşirea infracţiunii ş.a.m.d. Poziţia contradictorie a părţilor în procesul penal este determinată, de regulă, de împrejurarea că i. lor sînt opuse, în anumite cazuri i. p. ale părţilor pot să coincidă. De pildă, stabilirea exactă a situaţiei de fapt prin promovarea consecventă a principiului aflării adevărului, fără nici o deformare a realităţilor in favoarea vreunei părţi, constituie un i. al tuturor participanţilor în cauza penală. Întreaga reglementare procesuală cu ansamblul său de garanţii procesuale urmăreşte asigurarea cît mai eficace a realizării tuturor i.p.

INTERESUL, este folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea civilă, respectiv oricare din formele procedurale ce intră în conţinutul acestuia. Interesul poate fi material dar şi moral, trebuind să îndeplinească următoarele cerinţe: să fie legitim, juridic, să fie născut şi actual, să fie personal şi direct.