Interzicerea de a se afla în anumite localităţi

interzicerea de a se afla în anumite localităţi – măsură de siguranţă prevăzută de art. 116 C. pen. care constă în interzicerea aplicată condamnatului la o pedeapsă cu închisoarea de cel puţin un an care a mai săvârşit anterior alte infracţiuni, de a se afla în localitatea unde a săvârşit infracţiunea sau în alte localităţi, anume determinate prin hotărârea de condamnare, dacă instanţa constată că prezenţa lui în acele localităţi constituie un pericol grav pentru societate. Condiţia ca făptuitorul să fi fost condamnat pentru alte infracţiuni nu se cere când se pronunţă o condamnare mai mare de 5 ani.

Această măsură poate fi luată până la 5 ani şi poate fi prelungită dacă pericolul subzistă. Prelungirea nu poate depăşi însă durata măsurii luate iniţial. Aceste condiţii nu sunt cerute în cazul infracţiunilor de furt, tâlhărie, speculă, ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, cerşetorie, prostituţie, viol şi perversiune sexuală, măsura de siguranţă putând fi luată, oricare ar fi pedeapsa aplicată, durata sau cuantumul acesteia, chiar dacă făptuitorul nu a mai fost condamnat anterior pentru alte infracţiuni. Măsura poate fi revocată la cerere sau din oficiu, după cel puţin un an, dar numai dacă au încetat temeiurile care au impus luarea ei. O nouă cerere nu se poate face decât după trecerea unui termen de cel puţin un an de la data respingerii cererii anterioare. v. şi măsuri de siguranţă.