Învestire cu formulă executorie
învestire cu formulă executorie – aplicarea formulei executorii pe hotărârea definitivă a unui organ de jurisdicţie în vederea executării ei.
învestire cu formulă executorie, formalitate procedurală care constă în aplicarea formulei executorii pe copia legalizată a hotărârii judecătoreşti care a rămas definitivă sau a devenit irevocabilă, precum şi pe orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege, în vederea executării pe cale silită a titlului respectiv. 1) î.f.e., în sistemul legislaţiei noastre de drept comun, este o condiţie a executării pe cale silită a hotărârii unui organ de jurisdicţie, ca şi a actului autentic. 2) Sunt supuse î.f.e.: hotărârile judecătoreşti definitive; hotărârile arbitrale; cambiile; biletele la ordin; cecurile. Potrivit legii, hotărârea judecătorească sau alt titlu se execută numai dacă este învestit cu formulă executorie, afară de încheierile executorii, de hotărârile executorii provizoriu şi de alte hotărâri sau înscrisuri prevăzute de lege, care se execută fără formula executorie; de asemenea, se prevede că înscrisurile cărora legea le recunoaşte caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fără î.f.e.; textul are în vedere toate înscrisurile declarate de lege titluri executorii. 3) Astfel, nu toate hotărârile judecătoreşti trebuie învestite cu formulă executorie, cum ar fi: hotărârile care se bucură de executare vremelnică (de drept sau judecătorească); încheierea prin care instanţa aplică o amendă judiciară sau obligă la plata de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin amânare; încheierea prin care se stabilesc sumele cu care urmează a fi despăgubit martorul; încheierea prin care se stabilesc sumele ce se cuvin expertului care se înfăţişează înaintea instanţei pentru a da lămuririle cerute; încheierea de asigurare a dovezilor; încheierea prin care se încuviinţează cererea necontencioasă. Hotărârile care nu se învestesc cu formulă executorie pot fi valorificate pe calea executării silite pe baza unei simple adrese de executare. 4) Procedura de î.f.e. în privinţa hotărârilor judecătoreşti este, întotdeauna, de competenţa primei instanţe (instanţa care a dat în cauză cea dintâi hotărâre asupra fondului); prin asemănare, această regulă se aplică şi hotărârilor pronunţate de către alte organe jurisdicţionale. î.f.e. se face la cerere; cererea se adresează organului de jurisdicţie, situaţie în care este însoţită de copia legalizată a hotărârii; instanţa sesizată cu cererea verifică dacă hotărârea a rămas sau nu definitivă; în acest caz, instanţa nu are căderea de a se preocupa de regularitatea hotărârii sub aspectul condiţiilor sale de fond; dacă hotărârea este definitivă, instanţa dispune – printr-o încheiere dată în camera de consiliu -învestirea hotărârii, adică aplicarea formulei executorii pe copia legalizată a acesteia. După semnare, hotărârea astfel învestită se eliberează părţii interesate sau reprezentantului ei, făcându-se menţiune despre aceasta pe originalul ei. Pentru fiecare cauză se eliberează un singur titlu executoriu. încheierea prin care preşedintele instanţei admite cererea de î.f.e. a hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris în cazurile prevăzute de lege nu este supusă niciunei căi de atac. Încheierea prin care preşedintele instanţei respinge cererea de î.f.e. a hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris, în cazurile prevăzute de lege, poate fi atacată cu recurs de către creditor. Termenul de recurs este de 5 zile şi curge de la pronunţare, pentru creditorul prezent, şi de la comunicare, pentru cel lipsă. 5) Dacă se refuză emiterea titlului executoriu de către alte organe competente potrivit legii şi dacă legea specială nu prevede altfel, creditorul poate face plângere la judecătoria în circumscripţia căreia se află organul care trebuia să emită titlul executoriu, în termen de 15 zile de la data când a luat cunoştinţă de refuz. 6) Actele autentificate de o reprezentanţă diplomatică sau consulară a României se vor putea învesti cu formula executorie de judecătoria domiciliului unei din părţile părtaşe la actul autentic. Dacă nici una din părţi nu are domiciliul cunoscut în ţară, î.f.e. se face la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti. 7) în ceea ce priveşte î.f.e. a hotărârii arbitrale, aceasta intervine atunci când hotărârea arbitrală nu a fost executată de bunăvoie, prin încălcarea de către debitor a obligaţiei pe care şi-a asumat-o, semnând convenţia arbitrală. La cererea părţii câştigătoare, hotărârea arbitrală se învesteşte cu formulă executorie. încheierea de învestire se dă de către instanţa judecătorească care, în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond, în primă instanţă; încheierea de învestire se dă fără citarea părţilor, în afară de cazul în care există îndoieli cu privire la regularitatea hotărârii arbitrale, când se vor cita părţile; încheierea trebuie motivată, iar sub aspectul căilor de atac, sunt aplicabile dispoziţiile în materia învestirii hotărârilor judecătoreşti. Hotărârea arbitrală învestită cu formulă executorie constituie titlu executoriu şi se execută silit întocmai ca şi o hotărâre judecătorească. 8) O altă categorie de titluri executorii vizează cambia, biletul la ordin şi cecul. Acestea au forţă executorie, dar pentru a putea fi valorificate silit este necesară î.f.e. Competenţa pentru a învesti cambia, biletul la ordin, cecul cu formulă executorie este judecătoria; încheierea de învestire nu este supusă apelului; instanţa care a învestit titlul cu formulă executorie are şi competenţa de a soluţiona opoziţiile la executare formulate de debitor, care se pot face în termen de 5 zile de la primirea somaţiei [v. şi titlu executoriu].