Învinuit

învinuit – persoană faţă de care se efectuează urmărirea penală, cât timp nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa (art. 229 C. proc. pen.). După acest moment el devine inculpat.

ÎNVINUIT, calitate procesuală pe care o are făptuitorul odată cu declanşarea procesului penal. Potrivit legii, persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală se numeşte învinuit cât timp nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa. Persoana care săvârşeşte o infracţiune primeşte diferite calităţi procesuale pe parcursul procesului penal, şi anume: învinuit, (făptuitor), inculpat, condamnat.

învinuit, persoană căreia, printr-o plîngere, denunţ, sau din oficiu, i s-a adus o învinuire şi faţă de care se efectuează urmărirea penală, cît timp nu a fost pusă in mişcare acţiunea penală împotriva sa (art. 229, C.p.p.). Î. este subiect procesual dar nu este parte în procesul penal. După punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, î. fiind tras la răspundere penală (pus sub inculpare) devine parte în procesul penal şi poartă denumirea de inculpat, ia calitatea sa de subiect procesual. Î. are anumite drepturi procesuale: dreptul de a fi ascultat, de a avea apărător, de a cere şi administra probe, de a dovedi lipsa de temeinicie a probelor administrate de organul de urmărire penală. Î. are drepturi procesuale mai restrînse decît ale inculpatului (de pildă prezentarea materialului de urmărire penală, obligatorie faţă de inculpat, se realizează faţă de î. numai dacă procurorul socoteşte necesar (art. 257, C.p.p.). Dar şi obligaţiile, măsurile sau restricţiile referitoare la î. sînt mai reduse decît cele pe care le suportă inculpatul (de exemplu, în timp ce inculpatul poate fi arestat pe timp de o lună, cu posibilitatea prelungirii acestei durate, arestarea î. durează cel mult 5 zile, fără să fie prevăzută posibilitatea vreunei prelungiri).