Jurământ

jurământ, promisiune solemnă făcută în faţa instanţei de judecată de o persoană înainte de a fi ascultată ca martor. Formula j. diferă în funcţie de confesiunea martorului; astfel, martorul de religie creştină depune următorul j.: „Jur că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”; în timpul depunerii j., martorul ţine mâna pe cruce sau pe biblie; referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă potrivit credinţei religioase a martorului. Martorul fără confesiune va depune următorul j.: „Jur pe onoare şi conştiinţă că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu”. Martorii care din motive de conştiinţă sau confesiune nu depun j. vor rosti în faţa instanţei următoarea formulă: „Mă oblig că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu” După depunerea j., preşedintele va pune în vedere martorului că, dacă nu va spune adevărul, săvârşeşte infracţiunea de mărturie mincinoasă. Despre toate acestea se va face menţiune în declaraţia scrisă. Nu depune j. minorul care nu a împlinit 14 ani; acestuia i se atrage însă atenţia să spună adevărul. Depunerea j. sau rostirea formulei respective este obligatorie, sub sancţiunea nulităţii declaraţiei; nu este vorba de o nulitate de ordine publică, astfel încât ea trebuie invocată la prima zi de înfăţişare ce a urmat după această neregu-laritate şi înainte de a pune concluzii în fond [v. şi administrarea probei cu martori]

jurământ – legământ solemn care se depune de către martor în faţa organelor judiciare după o anumită formulă, menită să atragă atenţia celui care îl prestează asupra necesităţii de a face declaraţii adevărate. Potrivit legii de procedură penală, martorul chemat în instanţă, înainte de a fi ascultat, depune următorul jurământ: „Jur că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu. Aşa să-mi ajute Dumnezeu”. De menţionat că referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă potrivit credinţei religioase a martorului. Jurământul neconfesional este asemănător, dar nu se mai face referire la divinitate. Jurământul poate avea forma unui angajament: „Mă oblig că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu”. Există şi situaţii când martorul, datorită unor motive de conştiinţă sau confesiune nu depune jurământul sub nici o formă. Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu depune jurământ, ci i se atrage atenţia să spună adevărul (art. 85 C. proc. pen.). După depunerea jurământului, martorului i se pune în vedere că dacă nu spune adevărul săvârşeşte infracţiunea de mărturie mincinoasă, fără ca aceasta să aibă semnificaţia juridică a unei infracţiuni de ameninţare. Se doreşte ca în legislaţia penală viitoare să fie incriminată distinct infracţiunea de jurământ fals.