Jurisdicţii speciale

jurisdicţii speciale, activitate de soluţionare de către unele organe de stat sau private (altele decât instanţele judecătoreşti), după o anumită procedură, a conflictelor juridice ce le-au fost date prin lege, în mod expres, în competenţa lor. J.s. se caracterizează prin următoarele trăsături: a) se înfăptuiesc de organe care nu fac parte din sistemul de organizare al instanţelor judecătoreşti; b) soluţionează numai anumite categorii de conflicte juridice, ce le-au fost date în competenţă în mod expres prin lege; c) hotărârile organelor jurisdicţionale speciale pot fi atacate, în principiu, la instanţele judecătoreşti.

Sunt j.s.: Curtea Constituţională, în materia controlului constituţionalităţii legilor; organele arbi-trale, desemnate de părţile unui raport juridic să soluţioneze litigiile ce decurg din acel raport; notarii publici, în materie succesorală necontencioasă; secţiile Consiliului Superior al Magistraturii, în materia soluţionării plângerilor cu caracter disciplinar împotriva magistraţilor etc. [v. şi dublu grad de jurisdicţie; plenitudine de jurisdicţie].