Justiţie

justiţie, 1. totalitatea instanţelor judecătoreşti dintr-un anumit stat; 2. formă fundamentală de activitate a statului constând în soluţionarea litigiilor; în acest sens, j. se materializează în activitatea desfăşurată de instanţele judecătoreşti şi celelalte organe de jurisdicţie; 3. concept ce exprimă ideea de echitate şi de dreptate.

justiţie – 1. activitate a statului constând în judecarea cauzelor penale şi civile. Justiţia se înfăptuieşte de instanţele judecătoreşti şi urmăreşte apărarea valorilor sociale fundamentale ale statului de drept. 2. ansamblul instanţelor judecătoreşti.

JUSTIŢIE, 1. Ansamblul instanţelor judecătoreşti într-un anumit stat. 2. Formă fundamentală de activitate a statului constând în soluţionarea litigiilor; în acest sens, justiţia se concretizează în activitatea desfăşurată de instanţele judecătoreşti şi celelalte organe de jurisdicţie. 3. Concept ce exprimă ideea de echitate şi dreptate.

justiţie arbitrală, formă de justiţie adaptată în mod special litigiilor dintre comercianţi şi care prezintă pentru operatorii de comerţ o atracţie deosebită. Are caracter nestatal şi reprezintă o alternativă la justiţia statală, prin care se elimină în mare parte carenţele acesteia din urmă. Este recunoscută ca atare pe plan internaţional, fiind consacrată prin diverse acte internaţionale. Astfel, Actul final al Conferinţei pentru securitate şi cooperare în Europa, semnat la Helsinki la 1 august 1975, reţine că: „Arbitrajul este un mijloc corespunzător a reglementa (…) rapid şi echitabil litigiile care pot să rezulte din tranzacţiile comerciale în domeniul schimburilor de bunuri şi de servicii şi din contractele de cooperare industrială”. Totodată, acest Act final recomandă „organismelor, întreprinderilor şi firmelor din ţările lor să includă, dacă este cazul, clauze de arbitraj în contractele comerciale şi în contractele de cooperare industrială sau în convenţiile speciale”. Tot aşa, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, în preambulul la Rezoluţia nr. 31/98 din 15 decembrie 1976, care a adoptat Regulamentul de arbitraj elaborat de către Comisia Naţiunilor Unite pentru Dreptul Comercial Internaţional, recomandă aplicarea şi difuzarea cât mai largă în lume a acestui regulament, recunoscând, astfel, utilitatea arbitrajului ca metodă de soluţionarea a litigiilor decurgând din raporturile juridice comerciale internaţionale. între j.a. şi justiţia statală există semnificative deosebiri, precum: a) j.a. are caracter neoficial, nestatal, în timp ce justiţia statală are caracter oficial, statal; b) j.a. nu este organizată într-un sistem, aşa cum este organizată justiţia statală. Instanţele arbitrale nu sunt orânduite pe grade de jurisdicţie, nu alcătuiesc o ierarhie jurisdicţională, între ele nu există nici raporturi de subordonare, sub aspectul structurilor administrative şi nici posibilitatea exercitării unui control al legalităţii şi temeiniciei de către unele instanţe arbitrale cu privire la hotărârile pronunţate de alte instanţe arbitrale. Justiţia statală este organizată pe grade de jurisdicţie, fapt ce permite exercitarea unui control judiciar de către instanţele ierarhic superioare cu privire la legalitatea şi temeinicia hotărârilor pronunţate de către instanţele inferioare; c) j.a. este înfăptuită de către arbitrii, aleşi sau desemnaţi de părţile împricinate, în timp ce justiţia statală se realizează de către magistraţi învestiţi de către autoritatea de stat cu această putere, având un statut special. Dreptul părţilor de a alege sau desemna arbitrii conferă părţilor avantajul de a opta pentru acel judecător în care au încredere, dată fiind competenţa, pregătirea sau reputaţia profesională; d) j.a. prezintă avantajul că se desfăşoară fără publicitate, ceea ce face posibilă evitarea alterării unor relaţii contractuale, adesea foarte complexe şi de durată şi în a căror continuitate părţile sunt interesate. Procedura în faţa justiţiei statale este însă dominată de principiul publicităţii dezbaterilor judiciare; e) j.a. presupune o procedură suplă, maleabilă, pe care o pot stabili chiar părţile, în timp ce justiţia statală presupune o procedură rigidă, închistată, adeseori greoaie; f) j.a. se poate realiza prin arbitraje de drept strict sau prin arbitraje de echitate, în acest din urmă caz arbitrii neavând obligaţia să judece neapărat după lege, ei putându-se pronunţa şi în echitate, pe când justiţia statală este întotdeauna realizată prin instanţe de drept strict, magistraţii având obligaţia fermă de a respecta şi aplica legea. j.a. nu are tendinţa de a se substitui justiţiei statale. Cele două forme de justiţie (arbitrală şi statală) se află doar într-o relaţie de complementaritate care, chiar dacă nu este strict necesară, este totuşi incontestabil benefică atât pentru justiţie, cât şi pentru justiţiabili.

Justiţia nouă – denumire, până în anul 1967, a organului de presă al Asociaţiei Juriştilor din România, înlocuită ulterior de „Revista română de drept”. în prezent, revista „Dreptul” este publicaţia de specialitate a Uniunii Juriştilor din România.