Juris et de jure

juris et de jure, expresie latină ce exprimă ideea că o prezumţie legală are caracter absolut, neputând fi combătută prin nici un alt mijloc de dovadă.

juris et de jure (expr. lat. „după instanţă şi după lege”) – expresie ce denumeşte prezumţiile absolute (prezumţii care nu admit proba contrară), v. şi prezumţie.

juris et de jure, expresie latină ce denumeşte prezumţiile absolute (prezumţii care nu admit proba contrară). Astfel, în cazul unor nulităţi, cum ar fi cele care decurg din nerespectarea dispoziţiilor referitoare la competenţa după materie, la sesizarea instanţei, la compunerea acesteia, la publicitatea şedinţei de judecată, precum şi din nerespectarea altor dispoziţii (art. 197, alin. 2, C.p.p.), vătămarea presupusă pe care o implică actul îndeplinit cu nerespectarea dispoziţiilor menţionate este atît de gravă, încît ea nu numai că este prezumată de lege, dar, nici nu se admite proba contrarie, legea prevăzînd că aceste nulităţi nu pot fi înlăturate în nici un mod (art. 197, alin. 3, C.p.p.). V. şi prezumţie.