Justă cauză

justă cauză, temeiul de drept care justifică îmbogăţirea patrimoniului unei persoane şi diminuarea corespunzătoare a patrimoniului unei alte persoane, temei a cărui absenţă condiţionează naşterea obligaţiei de restituire a îmbogăţirii.

Constituie o justă cauză orice act juridic valabil prin efectul căruia îmbogăţitul a dobândit bunuri sau valori, fie direct de la însărcinat (printr-un contract de vânzare-cumpărare, donaţie etc.) fie indirect (printr-o stipulaţie pentru altul etc.). Constituie de asemenea o justă cauză, existenţa unui drept conferit prin lege îmbogăţitului (de ex. posesorul care dobândeşte prin uzucapiune; debitorul care este liberat prin prescripţia extinctivă a acţiunii creditorului etc.).