Litigiu comercial

litigiu comercial, neînţelegere intervenită între părţile unui raport de drept comercial. Soluţionarea l.c. este de competenţa tribunalului sau a tribunalului specializat; aceeaşi instanţă are competenţa de a soluţiona litigiile privind desfăşurarea activităţii în scopul privatizării de bunuri ori de alte valori din patrimoniul societăţilor comerciale sau a altor persoane juridice cu capital de stat, precum şi litigiile privind drepturile şi obligaţiile contractate în cadrul acestei activităţi. L.c. se soluţionează după o procedură derogatorie de la dreptul comun, expres reglementată în codul de procedură civilă [v. procedura de soluţionare a litigiilor comerciale].

litigiu comercial, conflict ivit între părţile unui raport de drept comercial. Soluţionarea l.c. este în competenţa unor instanţe/complete de judecată specializate, cu aplicarea unor norme de procedură caracterizate prin celeritate şi derogatorii de la dispoziţiile de drept comun. Dacă părţile au încheiat o convenţie arbitrală, soluţionarea l.c. este dedusă instanţei arbitrale. V. competenţa în materie comercială; conciliere directa, hotărâre judecătorească în materie comercială, litigiu comercial arbitrai, soluţionarea litigiilor în materie comercială.

litigiu comercial arbitral, conflict ivit între părţile unui raport de drept comercial, referitor la un drept patrimonial, asupra căruia părţile pot tranzacţiona şi care, în temeiul unei convenţii arbitrale încheiate de către părţi, este dedus spre soluţionare instanţei arbitrale. L.c.a. poate apărea inclusiv ca urmare a neînţelegerilor dintre părţi privind încheierea, executarea sau desfiinţarea unui contract comercial (art. 2 din Regulamentul C.C.I.R.). V. arbitru; arbitraj, arbitraj ad hoc, convenţie arbitrală.

litigiu comercial arbitral internaţional, litigiul comercial care derivă dintr-un raport de drept privat cu elemente de extraneitate şi care este dedus jurisdicţiei arbitrale, în temeiul unei convenţii arbitrale. Prin convenţia arbitrală referitoare la un arbitraj internaţional, părţile pot stabili ca acesta să aibă loc în România sau într-o altă ţară (art. 3691 C.proc.civ.). Litigiul este apreciat ca fiind internaţional, chiar dacă legea efectiv aplicabilă este cea română, însă neînţelegerile dintre părţi rezultă din raporturi juridice comerciale cu elemente de extraneitate suficient de relevante spre a pune în discuţie aplicarea unei legi străine (art. 2 din Regulamentul C.C.I.R.). V. litigiu comcrcial arbitrai.