Loc public

loc public – loc care, prin natura sau destinaţia lui, este întotdeauna accesibil publicului chiar dacă nu este prezentă nici o persoană; orice loc accesibil publicului, dacă în momentul săvârşirii faptei prevăzute de legea penală, publicul avea acces în locul respectiv; loc neaccesibil publicului în care s-a comis o faptă cu intenţia ca ea să fie auzită sau văzută şi dacă acest rezultat s-a produs faţă de două sau mai multe persoane;

adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepţia reuniunilor ce pot fi considerate că au caracter de familie datorită naturii relaţiilor dintre persoanele participante (art. 152 C. pen.). Săvârşirea unor infracţiuni în loc public constituie o circumstanţă agravantă (de ex., furtul calificat comis într-un loc public) sau chiar un element constitutiv al infracţiunii (de ex., calomnia).