Locul deschiderii moştenirii

locul deschiderii moştenirii, constituie criteriul unic de determinare a competenţei teritoriale a unor autorităţi cu atribuţii în materie succesorală. Regula este că moştenirea se deschide la locul ultimului domiciliu al defunctului. în funcţie de locul deschiderii moştenirii se determină: a) secretarul consiliului local competent să ceară deschiderea procedurii succesorale notariale, în cazul în care în masa succesorală lăsată de defunct se află imobile şi dacă este cazul, să ceară luarea unor măsuri de conservare; b) notarul public competent să efectueze procedura succesorală notarială (art. 10. lit. a din L. nr. 36/1995); c) instanţa competentă să judece acţiunile privitoare la moştenire, indiferent dacă moştenirea conţine sau nu bunuri imobile situate în circumscripţia altei instanţe.

Locul deschiderii succesiunii este cel de la ultimul domiciliu al defunctului deoarece aici pot fi soluţionate mai uşor problemele legate de succesiune, cel decedat fiind cunoscut în acel loc. Dacă decesul unei persoane nu a avut loc în ţară, indiferent că este vorba despre un cetăţean român sau de cetăţenie străină, locul deschiderii moştenirii este locul din ţara unde se află cele mai importante bunuri ca valoare ale acestuia. Locul deschiderii moştenirii persoanelor ocrotite, este la domiciliul lor legal, adică acela al ocrotitorului legal. Fiind o chestiune de fapt, dovada ultimului domiciliu al celui care lasă moştenirea, se poate face, în principiu, prin orice mijloc de probă admis de lege. Practic, dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau actul de identitate al celui ce lasă moştenirea.