Locus regit actum

locus regit actum, locuţiune latină care desemnează legea aplicabilă formei exterioare a actelor juridice în raporturile de drept internaţional privat. în domeniul formei exterioare este tradiţională regula potrivit căreia se aplică legea locului unde s-a încheiat actul juridic. Principiul l.r.a. este determinat de consideraţii de ordin practic, fiind de natură să conducă la aplicarea unei reglementări unitare în privinţa formei exterioare a actelor juridice. Legea locului încheierii actului juridic reglementează, în afară de forma exterioară, şi unele aspecte privitoare la forma de redactare şi determină persoanele chemate să intervină în acest scop; forţa probantă a actelor şi sancţiunile ce se aplică în ipoteza încălcării condiţiilor de formă. L.r.a. nu se aplică însă cu privire la formele de publicitate, de abilitare şi de procedură.

locus regit actum (expr. lat „locul guvernează actul”) – expresie folosită pentru a denumi legea aplicabilă la întocmirea unui act juridic, în cazul unui concurs de legi penale în spaţiu, dacă aceasta s-a stabilit în raport cu locul unde se încheie actul juridic