Martor

martor, persoană străină de proces ce are cunoştinţe despre fapte care sunt concludente în rezolvarea pricinii (spre exemplu, a fost prezentă la încheierea unui contract, la săvârşirea unui fapt ilicit, la întocmirea unui testament etc.). M. relatează instanţei faptele şi împrejurările cunoscute de el, ajutând instanţa să descopere adevărul în cauză. Pot fi m. numai persoanele fizice. în principiu, orice asemenea persoană poate fi audiată ca m. în procesul civil, dacă are cunoştinţe despre
împrejurările cauzei; cu toate acestea, legea prevede că interzişii nu pot fi audiaţi ca m. în niciun caz, interdicţia audierii lor fiind absolută. Persoana fizică dobândeşte capacitatea de a depune mărturie la împlinirea vârstei de 14 ani; legea prevede că minorii, debilii mintali şi cei lipsiţi vremelnic de discernământ pot fi ascultaţi ca m., dar legiuitorul recomandă judecătorilor ca la aprecierea depoziţiei să se ţină seama de starea lor. Infirmităţile fizice creează incapacitatea de a depune mărturie numai pentru faptele percepute într-un anumit mod (cu organul de simţ afectat de infirmitate). Legea interzice audierea ca m. a următoarelor persoane:

a) rudele şi afinii până la gradul al treilea inclusiv; b) soţul, chiar despărţit; c) interzişii şi cei declaraţi de lege incapabili de a mărturisi; d) cei condamnaţi pentru mărturie mincinoasă, în procesele de divorţ, ca şi în cele referitoare la starea civilă în general, pot fi audiate ca m. şi rudele de orice grad, cu excepţia descendenţilor. Sunt scutiţi prin lege de a depune ca m. (având dreptul să refuze mărturia): a) persoanele obligate să respecte secretul profesional sau de serviciu (avocaţii, notarii publici, medicii, farmaciştii, slujitorii cultelor şi orice alte persoane pe care legea le obligă să păstreze secretul cu privire la faptele încredinţate lor în exerciţiul profesiei); b) funcţionarii publici şi foştii funcţionari publici, cu privire la împrejurările secrete de care au avut cunoştinţă în această calitate. Toate aceste persoane, cu excepţia slujitorilor cultelor, sunt obligate să depună ca m. dacă au fost dezlegate de îndatorirea păstrării secretului profesional de către cel interesat, respectiv de către autoritatea interesată în păstrarea secretului de serviciu. De asemenea, legea scuteşte de obligaţia de a depune ca m. pe toţi aceia care, prin răspunsurile lor, s-ar expune ei înşişi ori ar expune vreuna din următoarele persoane: soţ, soţie, rudă ori afini până la gradul trei, la o pedeapsă penală sau la oprobriul public.

martor – persoană care are cunoştinţă despre o faptă sau despre vreo împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în procesul penal şi care poate fi ascultată în acest scop de către organele judiciare. Martorul chemat pentru a relata ceea ce ştie nu poate să refuze darea declaraţiei decât când legea permite aceasta. Nu sunt obligate să depună ca martor soţul şi rudele apropiate ale învinuitului sau inculpatului. De asemenea, persoana obligată a păstra secretul profesional fiu poate fi ascultată ca martor, cu privire la faptele şi împrejurările de care a luat cunoştinţă în exerciţiul profesiei, fără încuviinţarea persoanei sau a unităţii faţă de care este obligată a păstra secretul. Minorul poate fi ascultat ca martor, dar până la vârsta de 14 ani ascultarea lui se face în prezenţa unuia din părinţi, a tutorelui sau a persoanei căreia îi este încredinţat spre creştere şi educare. Persoana chemată ca martor este obligată să se înfăţişeze la locul, ziua şi ora arătată în citaţie şi are
datoria să declare tot ce ştie cu privire la faptele cauzei. înainte de a fi ascultat, martorul depune un jurământ (ait. 78,79,80,81,83, 85 C. proc. pen.). ~ mincinos -persoana care, fiind ascultată ca martor, într-o cauză civilă, penală sau în orice cauză în care se ascultă martori, face afirmaţii mincinoase ori nu spune tot ce ştie privitor la împrejurări esenţiale asupra cărora a fost întrebată. Fapta constituie infracţiune, v. şi mărturie mincinoasă. ~ asistenţi – persoane care asistă la efectuarea unui act procedural, când legea prevede că este necesară prezenţa unor martori asistenţi. Martorii asistenţi trebuie să fie în număr de cel puţin doi. Nu pot fi martori asistenţi minorii sub 14 ani, persoanele interesate în cauză şi cei ce fac parte din aceeaşi unitate cu organul care efectuează actul procedural (art. 92, 93 C. proc. pen.). ~protejat – martorul, membrii familiei sale (soţul sau soţia, părinţii şi copiii acestuia) şi persoanele apropiate acestuia (persoane de care respectivul martor este legat prin puternice legături afective) incluse în Programul de protecţie a martorilor.

martor, persoană fizică care are cunoştinţă despre vreo faptă sau despre vreo împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în care scop poate fi chemată în condiţiile stabilite de lege, de către organul judiciar şi ascultată pentru a spune tot ceea ce ştie.

martori de bună credinţă, persoane care declară sincer şi fără să ascundă nimic din tot ceea ce cunosc cu privire la fapta în legătură cu care sînt ascultaţi.

„martori muţi”, denumire folosită uneori pentru desemnarea mijloacelor materiale de probă, respectiv a obiectelor care conţin sau poartă urme ale infracţiunii sau orice alte obiecte care pot servi la aflarea adevărului, pe de o parte, şi obiectele corpuri delicte, pe de altă parte Această denumire este determinată de faptul că urmele şi celelalte mijloace materiale de probă, dacă sînt studiate cu ajutorul procedeelor şi metodelor tehnico-ştiinţifice şi tactice pot evidenţia elemente importante cu privire la infracţiune şi infractor. Astfel ele pot ,,vorbi” despre modul cum s-a săvîrşit infracţiunea, cînd, unde şi în ce împrejurări, despre vinovăţia făptuitorului etc.

martori oculari, persoane care au perceput direct, nemijlocit, fapte sau împrejurări legate de infracţiune şi infractor. M.o. nu trebuie să fie confundaţi cu acele persoane care într-un fel sau altul au participat la săvîrşirea infracţiunii. Descoperirea m.o. este o operaţie necesară, de mare importanţă şi trebuie făcută cît mai repede, deoarece ajută la aflarea mai operativă a adevărului în cauză.

martori de rea credinţă, persoane care au cunoştinţe despre fapte sau împrejurări de natură să servească la aflarea adevărului dar în declaraţiile făcute, îu cadrul ascultării de către organul judiciar denaturează în mod voit adevărul.